camion definitie

CAMIÓN s.n. Vehicul prevăzut cu o platformă și folosit la transporturi. ♦ Autocamion. [Pron. -mi-on. / < fr. camion]. substantiv neutrucamion

camión (camioáne), s. n. – Autocamion. Fr. camion. – Der. camionagiu, s. m.; camionaj, s. n. (transport cu camionul), din fr. camionnage; camionar, s. m. (camionagiu; muncitor care încarcă și descarcă un camion); camionetă, s. f., din fr. camionnette. substantiv neutrucamion

CAMIÓN s. n. 1. autocamion. 2. vehicul cu tracțiune animală, pentru transportul de mărfuri sau de materiale. (< fr. camion) substantiv neutrucamion

CAMIÓN, camioane, s. n. Autocamion. ♦ Vehicul cu tracțiune animală, prevăzut cu platformă și folosit pentru transport. – Fr. camion. substantiv neutrucamion

*camión n., pl. oane (fr. camion). Trăsură pe arcurĭ foarte joasă cu patru roate [!] micĭ, întrebuințată maĭ ales la dus mobile. V. cotĭugă. substantiv neutrucamion

camión (-mi-on) s. n., pl. camioáne substantiv neutrucamion

camion n. car lat și scund pentru descărcatul ușor. substantiv neutrucamion

CAMIÓN, camioane, s. n. Autocamion. ♦ Vehicul rutier cu tracțiune animală, prevăzut cu o platformă și folosit pentru transport. [Pr.: -mi-on] – Din fr. camion. substantiv neutrucamion

CAMIÓN, camioane, s. n. Vehicul cu tracțiune animală sau mecanică (v. autocamion), prevăzut cu plat­formă și folosit pentru a transporta cantități mari de diferite produse, sau de oameni. Camionul a început să huruie. SAHIA, N. 92. Din camioane începură a se prăvăli pachete de oameni, salvîndu-se la întîmplare pe cîmp. SADOVEANU, M. C. 104. – Pronunțat: -mi-on. substantiv neutrucamion