CAMELEONIZÁ vb. I. intr. A-și schimba purtarea și convingerile după împrejurări. [Pron. -le-o-. / cf. fr. caméléoniser]. verbcameleoniza
CAMELEONIZÁ vb. intr. a-și schimba convingerile după împrejurări. (< fr. caméléoniser) verbcameleoniza
cameleoniza verb | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)cameleoniza | cameleonizare | cameleonizat | cameleonizând | singular | plural | ||
cameleonizând | cameleonizați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | cameleonizez | (să)cameleonizez | cameleonizam | cameleonizai | cameleonizasem | |
a II-a (tu) | cameleonizezi | (să)cameleonizezi | cameleonizai | cameleonizași | cameleonizaseși | ||
a III-a (el, ea) | cameleonizează | (să)cameleonizai | cameleoniza | cameleoniză | cameleonizase | ||
plural | I (noi) | cameleonizăm | (să)cameleonizăm | cameleonizam | cameleonizarăm | cameleonizaserăm | |
a II-a (voi) | cameleonizați | (să)cameleonizați | cameleonizați | cameleonizarăți | cameleonizaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | cameleonizează | (să)cameleonizeze | cameleonizau | cameleonizară | cameleonizaseră |