CAMBRIOLÁJ s.n. (Franțuzism) Spargere, (furt prin) efracție. [Pron. -bri-o-. / < fr. cambriolage]. substantiv neutrucambriolaj
CAMBRIOLÁJ s. n. cambriolare. (< fr. cambriolage) substantiv neutrucambriolaj
cambriolaj substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | cambriolaj | cambriolajul |
plural | cambriolaje | cambriolajele | |
genitiv-dativ | singular | cambriolaj | cambriolajului |
plural | cambriolaje | cambriolajelor |