CAMARÁD, -Ă s.m. și f. Tovarăș de arme, de clasă; coleg. [< fr. camarade, cf. sp. camarada – cei care dorm într-o cameră]. substantiv masculin și feminin camarad
camarád (camarázi), s. m. – Tovarăș, prieten. Fr. camarade. – Der. camaraderesc, adj.; camaraderește, adv.; camaraderie, s. f. substantiv masculin și feminin camarad
CAMARÁD, -Ă s. m. tovarăș de arme, de clasă, de studii. (< fr. camarade, sp. camarada) substantiv masculin și feminin camarad
CAMARÁD, -Ă, camarazi, -de, s. m. și f. Prieten, coleg. – Fr. camarade. substantiv masculin și feminin camarad
*camarád m. (fr. camarade, d. sp. camarada, coleg, d. cámara, cameră). Coleg, tovarăș (maĭ ales în armată). V. singhel. substantiv masculin și feminin camarad
camarád s. m., pl. camarázi substantiv masculin și feminin camarad
camarad m. cel ce duce cu altul acelaș fel de vieață sau de ocupațiune: camarad de școală. substantiv masculin și feminin camarad
CAMARÁD, -Ă, camarazi, -de, s. m. și f. Tovarăș de arme, de clasă, de studii; coleg; p. ext. prieten. – Din fr. camarade. substantiv masculin și feminin camarad
CAMARÁD, -Ă, camarazi, -de, s. m. și f. (Folosit mai ales în vechea armată) Prieten, coleg. Un camarad de la Malu-Surpat îl vesti la cazarmă pe fruntaș că i-au venit cei de-acasă. SADOVEANU, M. C. 78. Tata m-a privit ca un bun camarad. SADOVEANU, N. F. 45. Între doi inși, foști camarazi de școală... s-au schimbat... scrisori. MACEDONSKI, O. III 112. substantiv masculin și feminin camarad
camarádă s. f., g.-d. art. camarádei; pl. camaráde substantiv masculin și feminin camaradă
camarad substantiv masculin și feminin | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | camarad | camaradul | camaradă | camarada |
plural | camarazi | camarazii | camarade | camaradele | |
genitiv-dativ | singular | camarad | camaradului | camarade | camaradei |
plural | camarazi | camarazilor | camarade | camaradelor |