CAMARÁD, -Ă s.m. și f. Tovarăș de arme, de clasă; coleg. [< fr. camarade, cf. sp. camarada – cei care dorm într-o cameră]. substantiv masculin și feminincamarad
camarád (camarázi), s. m. – Tovarăș, prieten. Fr. camarade. – Der. camaraderesc, adj.; camaraderește, adv.; camaraderie, s. f. substantiv masculin și feminincamarad
CAMARÁD, -Ă s. m. tovarăș de arme, de clasă, de studii. (< fr. camarade, sp. camarada) substantiv masculin și feminincamarad
CAMARÁD, -Ă, camarazi, -de, s. m. și f. Prieten, coleg. – Fr. camarade. substantiv masculin și feminincamarad
*camarád m. (fr. camarade, d. sp. camarada, coleg, d. cámara, cameră). Coleg, tovarăș (maĭ ales în armată). V. singhel. substantiv masculin și feminincamarad
camarád s. m., pl. camarázi substantiv masculin și feminincamarad
camarad m. cel ce duce cu altul acelaș fel de vieață sau de ocupațiune: camarad de școală. substantiv masculin și feminincamarad
CAMARÁD, -Ă, camarazi, -de, s. m. și f. Tovarăș de arme, de clasă, de studii; coleg; p. ext. prieten. – Din fr. camarade. substantiv masculin și feminincamarad
CAMARÁD, -Ă, camarazi, -de, s. m. și f. (Folosit mai ales în vechea armată) Prieten, coleg. Un camarad de la Malu-Surpat îl vesti la cazarmă pe fruntaș că i-au venit cei de-acasă. SADOVEANU, M. C. 78. Tata m-a privit ca un bun camarad. SADOVEANU, N. F. 45. Între doi inși, foști camarazi de școală... s-au schimbat... scrisori. MACEDONSKI, O. III 112. substantiv masculin și feminincamarad
camarádă s. f., g.-d. art. camarádei; pl. camaráde substantiv masculin și feminincamaradă
camarad substantiv masculin și feminin | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | camarad | camaradul | camaradă | camarada |
plural | camarazi | camarazii | camarade | camaradele | |
genitiv-dativ | singular | camarad | camaradului | camarade | camaradei |
plural | camarazi | camarazilor | camarade | camaradelor |