camarad definitie

CAMARÁD, -Ă s.m. și f. Tovarăș de arme, de clasă; coleg. [< fr. camarade, cf. sp. camarada – cei care dorm într-o cameră]. substantiv masculin și feminincamarad

camarád (camarázi), s. m. – Tovarăș, prieten. Fr. camarade. – Der. camaraderesc, adj.; camaraderește, adv.; camaraderie, s. f. substantiv masculin și feminincamarad

CAMARÁD, -Ă s. m. tovarăș de arme, de clasă, de studii. (< fr. camarade, sp. camarada) substantiv masculin și feminincamarad

CAMARÁD, -Ă, camarazi, -de, s. m. și f. Prieten, coleg. – Fr. camarade. substantiv masculin și feminincamarad

*camarád m. (fr. camarade, d. sp. camarada, coleg, d. cámara, cameră). Coleg, tovarăș (maĭ ales în armată). V. singhel. substantiv masculin și feminincamarad

camarád s. m., pl. camarázi substantiv masculin și feminincamarad

camarad m. cel ce duce cu altul acelaș fel de vieață sau de ocupațiune: camarad de școală. substantiv masculin și feminincamarad

CAMARÁD, -Ă, camarazi, -de, s. m. și f. Tovarăș de arme, de clasă, de studii; coleg; p. ext. prieten. – Din fr. camarade. substantiv masculin și feminincamarad

CAMARÁD, -Ă, camarazi, -de, s. m. și f. (Folosit mai ales în vechea armată) Prieten, coleg. Un camarad de la Malu-Surpat îl vesti la cazarmă pe fruntaș că i-au venit cei de-acasă. SADOVEANU, M. C. 78. Tata m-a privit ca un bun camarad. SADOVEANU, N. F. 45. Între doi inși, foști camarazi de școală... s-au schim­bat... scrisori. MACEDONSKI, O. III 112. substantiv masculin și feminincamarad

camarádă s. f., g.-d. art. camarádei; pl. camaráde substantiv masculin și feminincamaradă