calvar definitie

CALVÁR s.n. Chin, suferință; durere îndelungată. [Pl. -ruri, -re. / < fr. calvaire, cf. lat. calvarium]. substantiv neutrucalvar

CALVÁR s. n. chin, suferință; durere îndelungată, supliciu. (< fr. calvaire, lat. calvarium) substantiv neutrucalvar

CALVÁR, calvaruri, s. n. Chin, suferință; încercare grea. – Fr. calvaire (lat. lit. calvarium). substantiv neutrucalvar

calvar n. 1. mică colină pe care s’a înfipt o cruce (v. Nume proprii); 2. fig. mari suferințe morale: a-și urca calvarul. substantiv neutrucalvar

CALVÁR, calvaruri, s. n. Chin, suferință, durere îndelungată; încercare grea. – Din fr. calvaire, lat. calvarium. substantiv neutrucalvar

CALVÁR, calvaruri, s. n. Chin, suferință, soartă grea. Întoarcerile au devenit un adevărat calvar. SAHIA, N. 94. substantiv neutrucalvar

calvár s. n., pl. calváruri substantiv neutrucalvar

Calvar(iu) n. 1. numit și Golgota, munte aproape de Ierusalim, pe vârful căruia Isus fu răstignit; 2. ridicătură înfățișând Calvariul. V. Vocabular. substantiv neutrucalvariu