reduceri si promotii 2018
Definitie calomnie - ce inseamna calomnie - Dex Online

calomnie definitie

CALOMNÍE s.f. Afirmație neadevărată și tendențioasă, care atinge reputația și onoarea cuiva; bârfeală, defăimare. [Pl. -ii, gen. -iei. / < fr. calomnie, cf. lat. calumnia]. substantiv feminin calomnie

CALOMNÍE s. f. afirmație mincinoasă și tendențioasă care atinge onoarea și reputația cuiva; defăimare. (< fr. calomnie) substantiv feminin calomnie

CALOMNÍE, calomnii, s. f. Afirmație mincinoasă făcută cu scopul de a atinge onoarea și reputația cuiva. – Fr. calomnie (lat. lit. calumnia). substantiv feminin calomnie

*calomníe f. (fr. calomnie, d. lat. calúmnia). Acuzațiune falsă, bîrfire, defăĭmare. substantiv feminin calomnie

calomníe s. f., art. calomnía, g.-d. art. calomníei; pl. calomníi, art. calomníile substantiv feminin calomnie

calomnie f. acuzare falșă ce atinge onoarea cuiva. substantiv feminin calomnie

CALOMNÍE, calomnii, s. f. Afirmație mincinoasă și tendențioasă făcută cu scopul de a discredita onoarea sau reputația cuiva; defăimare, clevetire. – Din fr. calomnie, lat. calumnia. substantiv feminin calomnie

CALOMNÍE, calomnii, s. f. Afirmație mincinoasă pri­vitoare la un anumit fapt, făcută cu scopul de a atinge reputația și onoarea cuiva. V. bîrfire, defăi­mare, ponegrire, clevetire, h u l ă. Calomnia este ca un cărbune stins, ce nu te arde, dar te mînjește. BOLINTINEANU, O. 404. substantiv feminin calomnie

CALOMNIÁ vb. tr. a vorbi pe cineva de rău; a defăima, a bârfi. (< fr. calomnier) verb tranzitiv calomnia

calomnia v. a atinge onoarea prin calomnii, a acuza pe nedrept. verb tranzitiv calomnia

CALOMNIÁ vb. I. tr. A spune calomnii (la adresa cuiva), a vorbi pe cineva de rău; a defăima, a bârfi. [Pron. -ni-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. calomnier]. verb tranzitiv calomnia

CALOMNIÁ, calomniez, vb. I. Tranz. A vorbi pe cineva de rău, cu intenția de a-i atinge onoarea sau reputația. [Pr.: -ni-a] – Fr. calomnier (lat. lit. calumniari). verb tranzitiv calomnia

calomniá (a ~) (-ni-a) vb., ind. prez. 3 calomniáză, 1 pl. calomniém (-ni-em); conj. prez. 3 să calomniéze; ger. calomniínd (-ni-ind) verb tranzitiv calomnia

CALOMNIÁ, calomniez, vb. I. Tranz. A vorbi pe cineva de rău pe nedrept, a spune lucruri neadevărate despre cineva, a discredita pe cineva; a defăima, a bârfi, a cleveti, a huli, a ponegri. [Pr.: -ni-a] – Din fr. calomnier, lat. calumniari. verb tranzitiv calomnia

CALOMNIÁ, calomniez, vb. I. Tranz. A spune pe socoteala cuiva lucruri rele și neadevărate, cu intenția – de a-i atinge onoarea și reputația, de a-l micșora în stima oamenilor. – V. bîrfi, defăima, ponegri, cle­veti, huli. M-a maltratat, m-a calomniat și, de sațiu, m-a iertat. CARAGIALE, O. VII 230. – Pronunțat: -ni-a. verb tranzitiv calomnia

*calomniéz v. tr. (fr. calomnier, d. lat. calumniari). Spun calomniĭ. verb tranzitiv calomniez

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului calomnie

calomnie   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular calomnie calomnia
plural calomnii calomniile
genitiv-dativ singular calomnii calomniei
plural calomnii calomniilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z