CALIGRAFIÁ vb. I. tr. A scrie frumos, caligrafic. [Pron. -fi-a, p.i.3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. calligraphier]. verb tranzitivcaligrafia
CALIGRAFIÁ vb. tr. a scrie caligrafic. (< fr. calligraphier) verb tranzitivcaligrafia
CALIGRAFIÁ, caligrafiez, vb. I. Tranz. A scrie frumos, ordonat, citeț. [Pr.: -fi-a] – Fr. calligraphier. verb tranzitivcaligrafia
caligrafiá (a ~) (-li-gra-fi-a) vb., ind. prez. 3 caligrafiáză, 1 pl. caligrafiém (-fi-em); conj. prez. 3 să caligrafiéze; ger. caligrafiínd (-fi-ind) verb tranzitivcaligrafia
CALIGRAFIÁ, caligrafiez, vb. I. Tranz. A scrie frumos, ordonat, citeț. [Pr.: -fi-a] – Din fr. calligraphier. verb tranzitivcaligrafia
CALIGRAFIÁ, caligrafiez, vb. I. T r a n z. A scrie caligrafic, a scrie frumos (un text). – Pronunțat: -fi-a. verb tranzitivcaligrafia
CALIGRAFÍE s. f. Arta și deprinderea de a scrie frumos. ♦ (Concretizat) Scriere frumoasă. ♦ (Uneori ironic) Fel de scriere (al cuiva). N-am putut să-i descifrez caligrafia. verb tranzitivcaligrafie
caligrafiere | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | caligrafiere | caligrafierea |
plural | caligrafieri | caligrafierile | |
genitiv-dativ | singular | caligrafieri | caligrafierii |
plural | caligrafieri | caligrafierilor |