califica definitie

*calífic, a v. tr. (mlat. qualífico, -áre). Arăt calitatea uneĭ persoane saŭ unuĭ lucru. Atribuĭ un titlu, un epitet: l-a calificat de „erudit”. verb tranzitiv calific

CALIFICÁ vb. I. 1. tr., refl. A dobândi sau a da cuiva posibilitatea să dobândească o calificare, un titlu într-un anumit domeniu etc. 2. tr. A fi admis să concureze la o competiție sportivă. 3. tr. A atribui o calitate unei ființe sau unui lucru; a arăta calitatea unui lucru sau a unei persoane; a caracteriza. [P.i. calífic. / cf. fr. qualifier]. verb tranzitiv califica

CALIFICÁ vb. I. tr., refl. a dobândi, a ajuta pe cineva să dobândească o calificare, un titlu etc. II. refl. a fi admis să concureze la o competiție sportivă. III. tr. a atribui o calitate unei ființe, unui lucru; a caracteriza. (< fr. qualifier, lat. qualificare) verb tranzitiv califica

calificá (a ~) vb., ind. prez. 3 calífică verb tranzitiv califica

calificà v. a arăta calitatea unei persoane sau unui lucru. verb tranzitiv calificà

CALIFICÁ, calífic, vb. I. 1. Refl. și tranz. A dobândi sau a face să dobândească un nivel adecvat de pregătire prin însușirea unor cunoștințe și deprinderi de specialitate. 2. Refl. A obține (în urma rezultatelor favorabile) dreptul de a participa la o etapă superioară într-o competiție sau într-o probă sportivă, culturală etc. 3. Tranz. A atribui unei ființe sau unui lucru o anumită calitate; a caracteriza; a numi. – Din fr. qualifier, lat. qualificare. verb tranzitiv califica

CALIFICÁ, calífic, vb. I. 1. Refl. și tranz. A dobândi sau a ajuta să dobândească un nivel adecvat de pregătire într-un domeniu de activitate (împreună cu recunoașterea oficială a acestei pregătiri). 2. Refl. A obține (în urma rezultatelor favorabile) dreptul de a participa la o etapă superioară într-o competiție sau într-o probă sportivă. 3. Tranz. A arăta că o ființă sau un lucru are o anumită calitate; a caracteriza printr-un cuvânt. – Fr. qualifier (lat. lit. qualificare). verb tranzitiv califica

CALIFICÁ, calífic, vb. I. 1. Refl. A dobîndi un nivel adecvat de pregătire într-un domeniu de acti­vitate, împreună cu recunoașterea oficială a acestei pregătiri. Se califică la locul de muncă, urmînd și cursurile școlii de calificare de pe șantier. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2659. 2. Refl. A obține dreptul de a concura la o compe­tiție sportivă. Echipa s-a calificat pentru finala cupei R.P.R. de fotbal. 3. T r a n z. A arăta existența unei anumite calități la o ființă sau la un lucru; a caracteriza printr-un cuvînt, printr-o denumire. verb tranzitiv califica

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului califica

califica   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) califica calificare calificat calificând singular plural
calificând calificați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) calific (să) calific calificam calificai calificasem
a II-a (tu) califici (să) califici calificai calificași calificaseși
a III-a (el, ea) califică (să) calificai califica califică calificase
plural I (noi) calificăm (să) calificăm calificam calificarăm calificaserăm
a II-a (voi) calificați (să) calificați calificați calificarăți calificaserăți
a III-a (ei, ele) califică (să) califice calificau califica calificaseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z