calibru definitie

CALÍBRU s.n. 1. Diametrul interior al unui tub, al unei țevi de armă de foc. 2. Instrument de precizie pentru măsurat și controlat dimensiunile unor piese fabricate. 3. (Fig.) Mărime, proporție, calitate; (fam.) fel, soi. [< fr. calibre, it. calibro]. substantiv neutrucalibru

CALÍBRU s. n. 1. diametru interior al unui tub, al țevii unei guri de foc; diametrul unei torpile etc.; greutatea unei bombe de aviație. 2. instrument de precizie cu care se verifică gradul de uzură a țevilor armamentului de infanterie. ◊ instrument pentru măsurarea și controlul dimensiunilor unor piese fabricate. 3. (fig.) mărime, proporție, calitate; (fam.) fel, soi. (< fr. calibre) substantiv neutrucalibru

CALÍBRU, calibre, s. n. 1. Diametrul intern al țevii unei guri de foc. 2. Instrument de precizie cu care se controlează sau se măsoară precis dimensiunile pieselor fabricate. 3. Fig. Mărime, proporție, calitate; (fam.) fel, soi. – Fr. calibre. substantiv neutrucalibru

calíbru (-li-bru) s. n., art. calíbrul; pl. calíbre substantiv neutrucalibru

*calíbru n., pl. e (fr. calibre, d. it. calibro, care vine d. ar. qâlib, qâlab, ĭar acesta d. vgr. kalápus, kalópus și kalopódion. V. calapod, calup). Diametru unuĭ cilindru, uneĭ coloane, uneĭ țevĭ: calibru puștiĭ. Model care servește la verificarea diametruluĭ armelor de foc și ghĭulelelor. Fig. Iron. Calitatea uneĭ persoane: îs de acelașĭ calibru amîndoĭ. substantiv neutrucalibru

calibru n. 1. diametru interior al unui cilindru, tub, projectil, tun; 2. instrument ce determină calibrul; 3. fig. caracter, valoare relativă a unei persoane sau a unui lucru: spirite de acelaș calibru. substantiv neutrucalibru

CALÍBRU, calibre, s. n. 1. Diametrul interior al țevii unei guri de foc. 2. Instrument de precizie cu care se verifică dimensiunile pieselor fabricate. 3. Fig. Mărime, proporție, calitate; (fam.) fel, soi, specie. – Din fr. calibre. substantiv neutrucalibru

CALÍBRU, calibre, s. n. 1. Diametrul țevii unei arme de foc. Tun de calibru mare. Instrument de precizie cu care se controlează sau se măsoară dimensiunile pieselor fabricate. 2. Fig. Mărime, proporție, calitate (a lucrurilor sau a persoanelor); fel, soi. Să nu luăm ca pildă lirica erotică de calibrul următor: « Zori de ziuă se revarsă Și ochii încă n-am închis». GHEREA, ST. CR. III 180. substantiv neutrucalibru

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluicalibru

calibru  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular calibru calibrul
plural calibre calibrele
genitiv-dativ singular calibru calibrului
plural calibre calibrelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z