calendroi definitie

CALENDRÓI, calendroi, s. m. (Reg.) Ștrengar. substantiv masculin calendroi

calendróĭ m., pl. tot așa. Mold. Munt. Rar. Ștrengar, berbant. – Și -indroĭ (Mold.). substantiv masculin calendroĭ

CALENDRÓI s. m. v. calindroi. substantiv masculin calendroi

CALINDRÓI, calindroi, s. m. (Reg.) Ștrengar. [Var.: calendrói s. m.] – Et. nec. substantiv masculin calindroi

CALENDRÓI, calendroi, s. m. (Rar, popular) Termen glumeț și ironic dat unui tînăr care face pozne, ștrengării; ștrengar. Măi, da calendroi mi-ai mai fost! ISPIRESCU, L. 289. – Variantă: calindrói (ALECSANDRI, T. 195) s. m. substantiv masculin calendroi

calendroiu m. ștrengar, vagabond: măi, da calendroiu mi-ai mai fost ISP. [Origină necunoscută]. substantiv masculin calendroiu