calende definitie

CALÉNDE s.f.pl. Numele primei zile a lunii în calendarul roman; zi întâi. ◊ La calendele grecești = niciodată. [< lat. calendae]. substantiv feminincalende

CALÉNDE s. f. pl. numele primei zi a lunii în calendarul roman; zi întâi. ♦ (fig.) la ~le grecești = niciodată. (< lat. calendae) substantiv feminincalende

CALÉNDE s. f. pl. Numele primei zile a lunii la romani. ◊ Expr. La calendele grecești = niciodată (grecii neavând „calende”). – Lat. lit. calendae. substantiv feminincalende

*calénde f. pl. (lat. calendae, d. calare, a chema, a anunța. V. clasă, nomenclatură). O zi din primele zile ale luniĭ la Romanĭ. – Luna romană se împărțea în calende (primele 3 saŭ 5 zile), none (de la 5 saŭ 7 pînă la 13 saŭ 15) și ide (de la ziŭa asta în ainte [!]). La calendele greceștĭ, la paștele caluluĭ, nicĭ-odată (că Greciĭ nu număraŭ zilele cu calendele). substantiv feminincalende

calénde s. f. pl. substantiv feminincalende

calende f. pl. prima zi a lunei în calendarul roman; la calendele grecești, niciodată (Grecii nesocotind după calende). substantiv feminincalende

CALÉNDE s. f. pl. Numele primei zile a fiecărei luni la romani; zi întâi. ◊ Expr. La calendele grecești = niciodată (grecii neavând „calende”). – Din lat. calendae, fr. calendes. substantiv feminincalende

CALÉNDE s. f. pl. (în antichitate) Numele primei zile a lunii la romani; zi întîi. ◊ Expr. La Calendele grecești = niciodată (grecii neavînd « calende »). substantiv feminincalende