cald definitie

cald (cáldă), adj. – Care se găsește la o temperatură relativ înaltă, călduros. – Mr. caldu, megl. cald, istr. cǫd. Lat. caldus (Pușcariu 258; REW 1506; Candrea-Dens., 228; DAR); cf. it., sp., port. caldo (în sp., cu semantism schimbat), prov., cat. cald, fr. chaud. – Der. încălzi, vb. (a aprinde; a înflăcăra); încălzitor, adj. (aparat încălzire). Pentru încălzi (mr. ancăldzăscu, megl. ancalzǫs), Pușcariu 808 propune o bază lat. de tipul *incaldῑre, care a rezultat din contaminarea lui incălesco cu caldus. Ipoteza este posibilă, dar nu pare necesară, deoarece der. se explică suficient în interiorul limbii rom., cf. mult › înmulți, verde › înverzi, etc. Cf. căldură, călîi, scălda. adjectivcald

CALD, -Ă, calzi, -de, adj. 1. Care se găsește la o temperatură relativ înaltă (fără a fi fierbinte). ◊ Expr. Nu-mi ține nici de cald, nici de rece = nu mă interesează. Mă ia cu cald = sunt cuprins de fierbințeală. ♦ Fierbinte, încins. Bate fierul până e cald (= nu amâna un lucru care trebuie făcut imediat). ♦ (Despre pâine) Proaspăt. ◊ Loc. adj. Bun ca pâinea caldă = cumsecade, milos. ♦ (Despre îmbrăcăminte) Călduros. 2. Fig. Aprins, înfocat; prietenos, afectuos. Cuvinte calde. Privire caldă. – Lat. caldus (= calidus). adjectivcald

cald adj. m., pl. calzi; f. cáldă, pl. cálde adjectivcald

CALD, -Ă, calzi, -de, adj. 1. (În opoziție cu rece) Care are temperatura ridicată (fără a fi fierbinte). Parcă simțea mînuțele-i calde și înguste în mîinile lui. EMINESCU, N. 37. O liniște somnoroasă, un aer cald de vară. EMI­NESCU, N. 63. Seara primăverii caldă Cu dulci lacrime ne scaldă. BOLINTINEANU, O. 90. ◊ (Substantivat, mai ales în legătură cu « a(-i) fi », « a (i) se face », « a ține ») Ține mîncarea la cald. ▭ Dar uite, nu e vînt, Și-i cald. Sub cap o mînă pui, Dorm colea, pe pămînt. COȘBUC, P. I230. Era vară și cald ca-n casă. RETEGANUL, P. I 31. ◊ Expr. Nu-mi ține nici de cald, nici de rece = nu mă interesează, mi-e indiferent. Mă ia eu cald = sînt cuprins de fierbințeală. ◊ Fierbinte, încins. Bate fierul pînă e cald (= nu amîna un lucru care trebuie făcut imediat). Soarele cît de cald nu încălzește pe toată lumea. ♦ (Despre pîine) Proaspăt. ♦ Loc. adj. Bun ca pîinea caldă = cumsecade, milos. ♦ (Despre îmbrăcăminte) Călduros. 2. Fig. Care dă senzația internă de căldură; aprins, înflăcărat. Nădejdea caldă-n el slăbea,Pe cît creștea de rece gîndul. COȘBUC, P. I100. A ta zîmbire Mi-arată cît de dulce ești, Cît poți cu-a farmecului noapte Să-ntuneci ochii mei pe veci, Cu-a gurii tale calde șoapte, Cu-mbrățișări de brațe reci. EMINESCU, O. I 117. ♦ Prietenos, afectuos, amabil. Ea era mai caldă în vorbă și-n priviri. PAS, Z. I 175. Scrisoarea mi s-a părut extraordinar de caldă. SAHIA, N. 59. Se revarsă asupra-i un farmec cald și înti­neritor. VLAHUȚĂ, O. A. 103. Avea o privire caldă și liniștită. VLAHUȚĂ, O. A. 126. adjectivcald

cald, -ă adj. (lat. cálidus, it. sp. pg. caldo, pv. caut, fr. chaud). Care are căldură: trupu omuluĭ viŭ e cald de 37 de grade, ceaĭu se bea cald, climă caldă. Rar. Călduros: haĭnă caldă. Fig. Viŭ, puternic: ĭubire caldă. S. n. sing. Căldură (numaĭ în loc.): mĭ-e cald, nu maĭ pot de cald. S. f. (Munt.) A-țĭ sări calda, a te speria, a o sfecli. Adv. Cu căldură: l-a primit cald (ob. călduros). adjectivcald

cald a. 1. care are, dă sau produce căldură: focul e cald, apă caldă; 2. care ține cald: haină caldă; 3. fig. înfocat, arzător: iubire caldă; 4. proaspăt: pâine caldă; 5. fig. cu totul nou: știre caldă. [Lat. CALIDUS]. ║ n. căldură: aci îl lua cu cald, aci cu frig. adjectivcald

CALD, -Ă, calzi, -de, adj. 1. Care posedă căldură; a cărui temperatură este superioară (fără a fi fierbinte) celei a mediului ambiant sau a corpului omenesc; care dă senzația de căldură. ◊ Expr. Nu-i ține nici de cald, nici de rece sau nu-i e nici cald, nici rece = nu-l interesează, îi este indiferent. Nici caldă, nici rece = așa și așa, nici așa, nici așa. (Substantivat) Mă ia cu cald = sunt cuprins de fierbințeală, am febră. ♦ Fierbinte, încins. ♦ (Despre pâine) Proaspăt. ♦ (Despre îmbrăcăminte) Călduros, gros. 2. (Despre zone, regiuni, țări etc.) Cu temperatură constant ridicată în tot cursul anului. ♦ 3. Fig. Aprins, înfocat, pătimaș; prietenos, afectuos. Cuvinte calde. Privire caldă. ♦ 4. Fig. (Despre vești, știri, informații etc.) De ultimă oră, recent. – Lat. caldus (= calidus). adjectivcald

cald nemțesc expr. (glum.) frig. adjectivcaldnemțesc

ghiulea caldă expr. (tox.) injecție intravenoasă cu o supradoză de drog, care poate provoca moartea consumatorului. adjectivghiuleacaldă

a nu ține de cald (cuiva) expr. a nu folosi (cuiva). adjectivanuținedecald

a nu-i ține nici de cald, nici de rece expr. a nu-l afecta cu nimic, a nu-i păsa (de ceva), a-i fi indiferent. adjectivanuiținenicidecald

ți-e cald cu dinții în gură? expr. (adol.) stai cuminte, să nu iei bătaie! adjectivțiecaldcudințiiîngură

a se vinde ca pâinea caldă expr. (d. un produs comercial) a se vinde rapid, a fi foarte solicitat. adjectivasevindecapâineacaldă

a-i fi cald cu dinții în gură expr. (adol.) a căuta motiv de ceartă sau bătaie. adjectivaificaldcudințiiîngură