calcaneu definitie

CALCANÉU s.n. Unul dintre oasele călcâiului. [Pl. -ee, -euri. / < lat. calcaneum, fr. calcanéum]. substantiv neutrucalcaneu

CALCANÉU s. n. os al tarsului care formează călcâiul. (< lat. calcaneum, fr. calcanéum) substantiv neutrucalcaneu

CALCANÉU, calcanee, s. n. Unul dintre oasele care formează călcâiul. – Fr. calcanéum (lat. lit. calcaneum). substantiv neutrucalcaneu

*calcáneŭ n., pl. eĭe (lat. calcáneum, de unde și călcîĭ). Anat. Osu călcîĭuluĭ. substantiv neutrucalcaneŭ

calcanéu s. n., art. calcanéul; pl. calcanée substantiv neutrucalcaneu

CALCANÉU, calcanee, s. n. Unul dintre cele două oase care formează călcâiul. – Din fr. calcanéum, lat. calcaneum. substantiv neutrucalcaneu

CALCANÉU, calcanee, s. n. Unul din oasele care formează călcîiul. La picior se deosebesc șapte oase tarsiene ale încheieturii... dintre care mai mari sînt astragalul și calcaneul. ANATOMIA 147. substantiv neutrucalcaneu