CALCANÉU s.n. Unul dintre oasele călcâiului. [Pl. -ee, -euri. / < lat. calcaneum, fr. calcanéum]. substantiv neutrucalcaneu
CALCANÉU s. n. os al tarsului care formează călcâiul. (< lat. calcaneum, fr. calcanéum) substantiv neutrucalcaneu
CALCANÉU, calcanee, s. n. Unul dintre oasele care formează călcâiul. – Fr. calcanéum (lat. lit. calcaneum). substantiv neutrucalcaneu
*calcáneŭ n., pl. eĭe (lat. calcáneum, de unde și călcîĭ). Anat. Osu călcîĭuluĭ. substantiv neutrucalcaneŭ
calcanéu s. n., art. calcanéul; pl. calcanée substantiv neutrucalcaneu
CALCANÉU, calcanee, s. n. Unul dintre cele două oase care formează călcâiul. – Din fr. calcanéum, lat. calcaneum. substantiv neutrucalcaneu
CALCANÉU, calcanee, s. n. Unul din oasele care formează călcîiul. La picior se deosebesc șapte oase tarsiene ale încheieturii... dintre care mai mari sînt astragalul și calcaneul. ANATOMIA 147. substantiv neutrucalcaneu
calcaneu substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | calcaneu | calcaneul |
plural | calcaneuri | calcaneurile | |
genitiv-dativ | singular | calcaneu | calcaneului |
plural | calcaneuri | calcaneurilor |