calamandros definitie

calamandrós (-oáse), s. n. – Revoltă, dezordine, harababură, vacarm. – Var. chilimandros. Origine expresivă, ca în șandramaua, hond(o)ra-bond(o)ra, etc. Derivarea din țig. kelimangere „dansatori” (Graur, BL, III, 186) nu pare posibilă. După Scriban, este var. de la hărmălaie. substantiv neutru calamandros

CALAMANDRÓS s. n. (Reg.) Neregulă, neorânduială, harababură. substantiv neutru calamandros

calamandrós n., pl. oase și urĭ, și halamándră f., pl. e (var. din hărmălaĭe, mold. harma-). Mold. Fam. Amestec, tărăboĭ, tămbălăŭ, amuzament zgomotos, dezordine, scandal: aŭ făcut halamandră, unt cu ouă (rev, I. Crg. 13, 65). substantiv neutru calamandros

calamandrós (reg.) s. n. substantiv neutru calamandros

calamandros n. Mold. gălăgie, dezordine; cu smântânitul oalelor ce calamandroase făceam! CR. [Origină necunoscută]. substantiv neutru calamandros

CALAMANDRÓS s. n. (Reg.) Neregulă, neorânduială, harababură. – Et. nec. substantiv neutru calamandros

CALAMANDRÓS s. n. (Rar) Harababură, neregulă, neorînduială; amestecătură de lucruri multe și felurite. D-apoi cu smîntînitul oalelor, ce calamandros făceam! CREANGĂ, A. 44. substantiv neutru calamandros

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului calamandros

calamandros   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular calamandros calamandrosul
plural
genitiv-dativ singular calamandros calamandrosului
plural
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z