CÁLĂ2 s.f. Piedică folosită pentru a opri deplasarea nedorită a unui vehicul, a unei piese etc. [< fr. cale, cf. prov. calo]. substantiv feminincală
CÁLĂ3 s.f. Plantă ornamentală cu flori mari roșii sau albe; floarea acestei plante. [< germ. Kalla, lat. calla]. substantiv feminincală
CÁLĂ1 s.f. 1. Încăpere aflată între puntea cea mai de jos și carlinga navei, în care se pune încărcătura. 2. Plan înclinat către mare pe care se construiesc sau se repară nave. [< fr. cale, cf. it. cala, gr. chalan – a coborî]. substantiv feminincală
CÁLĂ1 s. f. 1. încăpere între puntea inferioară și carlinga navei, în care se pune încărcătura. 2. plan înclinat către mare pe care se construiesc sau se repară nave. 3. piesă pentru calarea (1) roților unui vehicul, a unei piese. 4. piesă de diverse forme cu care se controlează dimensiunile pieselor în construcția de mașini. (< fr. cale) substantiv feminincală
CÁLĂ2 s. f. plantă ornamentală cu flori mari, roșii sau albe. (< germ. Kalla, lat. calla) substantiv feminincală
CÁLĂ, cale, s. f. 1. Încăpere situată în fundul unei nave și destinată încărcăturii. 2. Platformă ușor înclinată pe care se construiesc sau se repară nave. 3. Piesă folosită pentru: a) împiedicarea punerii în mișcare a unei mașini; b) menținerea distanței între anumite părți ale unui sistem tehnic. – Fr. cale. substantiv feminincală
*cálă f., pl. e (fr. cale). Mar. Partea cea maĭ joasă din interioru uneĭ corăbiĭ. substantiv feminincală
cálă s. f., g.-d. art. cálei; pl. cále substantiv feminincală
CÁLĂ1, cale, s. f. 1. Încăpere sub puntea inferioară a unei nave, destinată încărcăturii acesteia; hambar (3). 2. Instalație portuară pentru construcția sau reparația navelor. 3. Piesă prismatică din lemn sau din metal care se așază în fața roții unui vehicul pentru a-l imobiliza. 4. Piesă metalică de mare precizie folosită la verificarea dispozitivelor de măsurare. – Din fr. cale. substantiv feminincală
CÁLĂ2, cale, s. f. Plantă erbacee decorativă de origine tropicală, cu frunze mari în formă de săgeată, una dintre frunze, de culoare albă, răsucită în formă de cornet, în jurul inflorescenței propriu-zise (Calla aethiopica). – Din germ. Kalla, lat. calla. substantiv feminincală
CÁLĂ, cale, s. f. 1. Încăperea situată între puntea cea mai de jos și fundul navei, destinată să primească încărcătura. 2. Platformă ușor înclinată pe care se repară sau se construiesc nave (într-un port sau într-un șantier naval). substantiv feminincală
CÁLA s.f. Golf mic format prin înecarea ravenelor sau a văilor torențiale, dar mai ales a dolinelor. [< sp. cala]. verb tranzitivcala
CALÁ vb. I. tr., refl. 1. A potrivi; a (se) imobiliza (o piesă, un organ de mașină). 2. A așeza la orizontală suportul unui aparat topografic de vizare. [< fr. caler]. verb tranzitivcala
CALÁ vb. tr. 1. a imobiliza o piesă, un organ de mașină înainte ca acesta să intre în funcțiune. 2. a așeza la orizontală suportul unui aparat topografic de vizare. (< fr. caler) verb tranzitivcala
CALÁ, calez, vb. I. Tranz. A fixa un organ sau o piesă de mașină, după un model dat. – Fr. caler. verb tranzitivcala
calá (a ~) vb., ind. prez. 3 caleáză verb tranzitivcala
CALÁ, calez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) imobiliza intenționat un organ sau o piesă de mașină înainte ca acestea să intre în funcțiune. 2. Tranz. A fixa orizontal, cu ajutorul nivelei, suportul unui aparat topografic de vizare. – Din fr. caler. verb tranzitivcala
CALÁ calez, vb. I. Tranz. A fixa, a potrivi un organ (sau o piesă) de mașină. verb tranzitivcala
cala substantiv feminin | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)cala | calare | calat | calând | singular | plural | ||
calând | calați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | calez | (să)calez | calam | calai | calasem | |
a II-a (tu) | calezi | (să)calezi | calai | calași | calaseși | ||
a III-a (el, ea) | calează | (să)calai | cala | cală | calase | ||
plural | I (noi) | calăm | (să)calăm | calam | calarăm | calaserăm | |
a II-a (voi) | calați | (să)calați | calați | calarăți | calaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | calează | (să)caleze | calau | calară | calaseră |