CAINOZÓIC s.n. Neozoic. [Pron. ca-i-no-zo-ic, var. cenozoic s.n. / cf. caenozoïque, engl. cainozoic, rus. kainozoiskii < gr. kainos – nou, zoe – viață]. adjectivcainozoic
CAINOZÓIC, -Ă adj., s. n. cenozoic. (< engl. cainozoic) adjectivcainozoic
CAINOZÓIC s. n. Perioadă geologică formată din erele terțiară și cuaternară. [Pr.: ca-i-no-zo-ic] – După fr. caenozoïque. adjectivcainozoic
cainozóic1 (cai-, -zo-ic) adj. m., pl. cainozóici; f. cainozóică, pl. cainozóice adjectivcainozoic
cainozóic2 (cai-, -zo-ic) s. n. adjectivcainozoic
CAINOZÓIC, -Ă, cainozoici, -ce, s. n., adj. 1. S. n. (Geol.) Neozoic (1). 2. Adj. Care se referă la cainozoic (1), care aparține cainozoicului. [Pr.: ca-i-no-zo-ic] – Din fr. caenozoïque, engl. cainozoic. adjectivcainozoic
cainozoic adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | cainozoic | cainozoicul | cainozoică | cainozoica |
plural | cainozoici | cainozoicii | cainozoice | cainozoicele | |
genitiv-dativ | singular | cainozoic | cainozoicului | cainozoice | cainozoicei |
plural | cainozoici | cainozoicilor | cainozoice | cainozoicelor |