cainic definitie

credit rapid online ifn

CÁINIC, -Ă, cainici, -ce, adj. (Înv.) Vrednic de plâns; nenorocit. – Din căí + suf. -nic. adjectivcainic

cáĭnic, -ă adj. (vsl. kaĭanŭ, part. d. kaĭati sen, a se căina. V. ocaĭanic). Rar. Sărman, lamentabil, jalnic. Plîngăcĭos. – La Cant. căĭálnic. adjectivcaĭnic

credit rapid online ifn

cáinic (cai-) (înv.) adj. m., pl. cáinici; f. cáinică, pl. cáinice adjectivcainic

cainic a. sărman, de plâns: călăuzul ce duce la Moldova pe rătăcitul cainic Al. [Derivat de la căi]. adjectivcainic

CÁINIC, -Ă, cainici, -ce, adj. (Înv.) Vrednic de plâns; nenorocit. – Căi + suf. -nic. adjectivcainic

CÁINIC, -Ă, cainici,-e, adj.(Învechit) Vrednic de plîns, de compătimit; nenorocit. Și rîul cel de stele e călăuzul tainic Ce duce la Moldova pe rătăcitul cainic. ALECSANDRI, P. III 79.Cainicul de mine!...la ce-am agiuns! ALECSANDRI, T. 1463. – Pronunțat: cai-. adjectivcainic

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluicainic

cainic  adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cainic cainicul cainică cainica
plural cainici cainicii cainice cainicele
genitiv-dativ singular cainic cainicului cainice cainicei
plural cainici cainicilor cainice cainicelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z