reduceri si promotii 2018
Definitie caimacam - ce inseamna caimacam - Dex Online

caimacam definitie

caimacám (caimacámi), s. m.1. Locțiitor al marelui Vizir. – 2. În Muntenia și Moldova, locțiitor al domnitorului începînd din sec. XVIII. – 3. Locțiitor al banului Craiovei; în jurul lui 1783 l-a înlocuit definitiv pe ban, al cărui titlu a fost de atunci doar onorific. – Mr., megl. căimăcam. Tc. kaymakam (Roesler 594; Șeineanu, II, 76; Lokotsch 1010); cf. ngr. ϰαϊμαϰάμης, bg. kaimakam.Der. caimacameasă, s. f. (nevastă de caimacam); caimacamesc, adj. (propriu unui caimacam); caimacami, vb. (a conduce în calitate de caimacam; a guverna în interegn); caimacămie, s. f. (guvernare). substantiv masculin caimacam

CAIMACÁM, caimacami, s. m. (Înv.) Locțiitor al domnitorului. ♦ Locțiitor al diferiților demnitari (turci). ◊ Compus: caimacam-aga = locțiitor al marelui vizir. [Var.: caimacán s. m.] – Tc. kaymakam. substantiv masculin caimacam

caimacám (cai-) s. m., pl. caimacámi substantiv masculin caimacam

caĭmacám m. (turc. ar. kaĭim-mekam, pop. kaĭmakam). Vechĭ. Locotenentu mareluĭ vizir orĭ al unuĭ ministru turcesc. Locotenentu domnuluĭ, regent. Reprezentantu domnuluĭ în Craĭova, guvernatoru Olteniiĭ de la 1761 în coace [!]. Azĭ. Munt. Vest. (caĭmacan). Bogătaș, fruntaș (în sat). substantiv masculin caĭmacam

caimacam m. 1. locțiitor de Domn, când tronul rămânea vacant, care cărmuia țara până la instalarea noului principe; 2. locțiitorul Banului Craiovei (de la 1761): Banii Severinului, caimacamii Oltului. Pop. [Turc. kaimakan, locțiitorul marelui vizir]. substantiv masculin caimacam

CAIMACÁM, caimacami, s. m. 1. (În Imperiul Otoman) Locțiitor al unor demnitari. ◊ Compus: caimacam-aga = locțiitor al marelui vizir. 2. Locțiitor al domnului, însărcinat cu administrarea Moldovei și Țării Românești până la instalarea pe tron a noului domn. 3. Locțiitor al banului Craiovei, începând din 1761. [Var.: caimacán s. m.] – Din tc. kaymakam. substantiv masculin caimacam

CAIMACÁM, caimacami, s. m. (învechit) Loc­țiitor al domnitorului în lipsa acestuia sau în caz de vacanță a tronului (pînă la instalarea noului domn). Fiindcă la 1 mai 1856 expirau puterile domnilor Știrbei și Crigore Ghica, numiți la 1849 pe termen de șapte ani, ei erau să fie înlocuiți prin caimacami numiți de Poartă, pînă la alegerea domnilor de către camerele elective. GHICA, S. 425. ♦ Locțiitor al marelui-ban al Craiovei. Iar la masă cine-mi șade ?... Banii Severinului, Caimacamii Oltului Și boierii Tirgului. TEODORESCU, P. P. 478. ♦ Loc­țiitor al diferiților demnitari turci. ◊ Compus: caima­cam-aga = locțiitor al marelui vizir (pe teritoriu străin). La Țarigrad se-ntorcea, Tot lui tat’su că-i spunea, Iară tat'su poruncea, Poruncea lui beșleaga Și lui caimacam-aga De colo din Orava. TEODORESCU, P. P. 636. – Pronunțat: cai-ma-. substantiv masculin caimacam

baș-caimacám s. m., pl. baș-caimacámi substantiv masculin bașcaimacam

BAȘ-CAIMACÁM, baș-caimacami, s. m. Întâiul caimacam, șeful caimacamilor. – Din tc. baș kaymakam. substantiv masculin bașcaimacam

caimacám-agá (cai-) s. m., art. caimacám-agáua, g.-d. art. caimacám-agálei; pl. caimacám-agále; art. caimacám-agálele substantiv masculin caimacamaga

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului caimacam

caimacam   substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular caimacam caimacamul
plural caimacami caimacamii
genitiv-dativ singular caimacam caimacamului
plural caimacami caimacamilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z