caifét, V. caĭafet. temporarcaifet
caifet n. 1. înfățișare: am cu caifet de hoț ? Fil.; 2. lux (de haine); ce cai, trăsuri, ce caifet! 3. rang (mai mult ironic): cu ce ne ținem caifetul Al. [Turc. KYIAFET, fizionomie, exterior]. temporarcaifet
caĭafét și caifét n., pl. urĭ și e (turc. kviafet, fizionomie, aspect, haĭnă). Fam. Mobile, trăsurĭ, lux. Fig. Prestigiŭ, aparență: boĭeru trebuĭe să-șĭ ție caĭafetu! temporarcaĭafet