caiet definitie

CAIÉT s.n. 1. Ansamblu de foi de hârtie de un anumit format, legate împreună, servind pentru scris, desenat etc. ◊ Caiet de sarcini = document cuprinzând condițiile pentru executarea unei lucrări. 2. Publicație periodică cuprinzând diverse studii, note etc. dintr-un anumit domeniu de specialitate. [Pron. ca-iet. / < fr. cahier, cf. pol. kajet]. substantiv neutrucaiet

caiét (caiéte), s. n. – 1. Fasciculă de foi legate, folosită la scris. – 2. Publicație periodică. Fr. cahier, cf. pol. kajet (Berneker 469); finala de la de cornet, bonnet. substantiv neutrucaiet

CAIÉT s. n. 1. fascicul de foi de hârtie, legate sau broșate, pentru scris, desenat etc. ♦ ~ de sarcini = document cuprinzând condițiile pentru executarea unei lucrări; ~-program = program (de spectacol) de forma unui caiet; ~-catalog = catalog de expoziție. 2. publicație periodică cu diverse studii, note etc. (după fr. cahier, pol. kajet) substantiv neutrucaiet

caiét s. n., pl. caiéte substantiv neutrucaiet

CAIÉT, caiete, s. n. 1. Teanc de foi de hârtie, legate împreună, folosit la scris, la desenat etc. ◊ Caiet de sarcini = document care cuprinde condițiile pentru executarea unei lucrări. 2. Publicație periodică cuprinzând diverse studii, note, informații (dintr-un anumit domeniu de specialitate). Caiete filozofice. – După fr. cahier. substantiv neutrucaiet

caĭét n., pl. e (pe cale polonă d. fr. cahier, din caern, cadern, lat. quaternio, pop. quaternum, adică „din patru foĭ”. V. carnet și cazarmă). Foĭ de hîrtie cusute la un loc ca să servească maĭ ales elevilor la scris orĭ la desemnat. Caĭet de sarcinĭ, clauzele impuse unuĭ adjudicatar. V. tartaj. substantiv neutrucaĭet

caiet n. făscioară de mai multe foi de hârtie; caiet de sarcini, starea clauzelor și a condițiunilor unei adjudecări publice. substantiv neutrucaiet

CAIÉT, caiete, s. n. 1. Fascicul de foi de hârtie legate sau broșate împreună, folosit la scris, la desenat etc. ◊ Caiet de sarcini = document care cuprinde condițiile tehnice și de calitate, termenele, obligațiile și garanțiile privitoare la executarea și recepția unei lucrări, a unei mărfi. Caiet-program = program (de spectacol) sub formă de caiet (1). Caiet-catalog = catalog de expoziție sub formă de caiet (1). 2. Publicație periodică cuprinzând diverse studii, note, informații (dintr-un anumit domeniu de activitate). [Pr.: ca-iet] – După fr. cahier. Cf. pol. kajet. substantiv neutrucaiet

CAIÉT, caiete, s. n. Fascicul de foi de hîrtie legate împreună, folosit la scris, la desenat etc. Caiet de note. Caiet de schițe. □ Iată-mă-s monitor pe banca a VII-a!... După ce-mi așezai cărțile și caietele în bancă, înaintai binișor capul și-mi număr ai supușii. VLAHUȚĂ, O. A. 381. Amețiți de limbe moarte, de planeți,de colbul școlii... Ascultam pe craiul Ramses și visam la ochi albaștri Și pe mar­gini de caiete scriam versuri. EMINESCU, O. I 140. Am gătit caiete, condeie nouă... nimic n-am uitat. NEGRUZZI, S. I 7. ◊ Caiet de sarcini v. sarcină. ♦ Caiet cultural = publicație periodică cu scop cultural-educativ, cuprinzînd articole culturale, literare, artistice etc. substantiv neutrucaiet

caiét-prográm (-pro-gram) s. n., pl. caiéte-prográm substantiv neutrucaietprogram