CAÍD s.m. Titlu dat odinioară guvernatorului unei provincii sau al unui oraș din statele musulmane din Africa de nord. [Pron. ca-id, pl. -izi. / < fr. caïd]. substantiv masculincaid
CAÍD s. m. 1. titlu în trecut al guvernatorului unei provincii, al unui oraș din statele musulmane din Africa de Nord, cu atribuții judecătorești. 2. (fam.) persoană tiranică într-un anturaj; șef de bandă criminală. (< fr. caïd) substantiv masculincaid
caid, caizi s. m. șef de bandă. substantiv masculincaid
CAÍD2, caizi, s. m. Titlu purtat altădată de guvernatorul unei provincii sau al unui oraș din statele musulmane din Africa de Nord. – Fr. caïd. substantiv masculincaid
caíd1 (persoană) s. m., pl. caízi substantiv masculincaid
caíd2 (registru, arhivă) (înv.) s. n., pl. caíduri substantiv masculincaid
CAÍD1, caizi, s. m. Titlu purtat în trecut de guvernatorul unei provincii sau al unui oraș din statele musulmane ale Africii de Nord, care avea și funcții judecătorești; persoană care purta acest titlu. – Din fr. caïd. substantiv masculincaid
CAÍD1, caizi, s. m. Titlu purtat altădată de guvernatorul unei provincii sau al unui oraș din statele musulmane din nordul Africii. substantiv masculincaid
caíd (caiduri), s. n. – Protocol, document de arhivă. – Mr. caide „viză”. Tc. kayid „carte” (Șeineanu, III, 25). substantiv neutrucaid
CAÍD2, caiduri, s. n. (Turcism învechit) Registru, condică, dosar, arhivă. Încredințîndu-se din caidurile... împărăției de acest drept legiuit a Moldaviei, îl întărește. NEGRUZZI, S. I 242. substantiv neutrucaid
caid substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | caid | caidul |
plural | caizi | caizii | |
genitiv-dativ | singular | caid | caidului |
plural | caizi | caizilor |
caid substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | caid | caidul |
plural | caizi | caizii | |
genitiv-dativ | singular | caid | caidului |
plural | caizi | caizilor |