CAICCÍU, caiccii, s. m. Conducător de caic. – Tc. kayikçi. substantiv masculincaicciu
caiccíŭ m. (turc. kaĭikĕy). Proprietar saŭ conducător de caic. substantiv masculincaicciŭ
caiccíu (ca-ic-) s. m., art. caiccíul; pl. caiccíi, art. caiccíii (-ci-ii) substantiv masculincaicciu
caicciu m. conducător de caice, luntraș turc. [Turc. KAYIKČY]. substantiv masculincaicciu
CAICCÍU, caiccii, s. m. Conducător de caic. [Pr.: ca-ic-] – Din tc. kayıkçı. substantiv masculincaicciu
CAICCÍU, caiccii, s. m. Conducător de caic. Caicciul care-l luase să-l treacă Dunărea, simțindu-l cu parale în chimir, l-ar fi omorît ca să-l jefuiască. GHICA, S. 303. – Variantă: caicgíu (ODOBESCU, S. II 496) s. m. substantiv masculincaicciu
caicciu substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | caicciu | caicciul |
plural | caiccii | caicciii | |
genitiv-dativ | singular | caicciu | caicciului |
plural | caiccii | caicciilor |