caftí (-tésc, -ít), vb. – A lovi, a bate. Origine necunoscută. Cuvînt de argou. Nu știm dacă are vreo legătură cu mr. mi căhtescu „mor (de rîs)”. – Der. cafteală, s. f. (bătaie). Din acest ultim cuvînt ar putea proveni iud. sp. haftoná „bătaie”, dacă nu cumva ambele cuvinte duc la o sursă comună, în acest caz, orientală. adjectivcafti
caftit, -ă, caftiți, -te, adj. bătut. adjectivcaftit
caftí (-tésc, -ít), vb. – A lovi, a bate. Origine necunoscută. Cuvînt de argou. Nu știm dacă are vreo legătură cu mr. mi căhtescu „mor (de rîs)”. – Der. cafteală, s. f. (bătaie). Din acest ultim cuvînt ar putea proveni iud. sp. haftoná „bătaie”, dacă nu cumva ambele cuvinte duc la o sursă comună, în acest caz, orientală. verb tranzitivcafti
cafti, caftesc I. v. t. a bate, a lua la bătaie II. v. r. a se bate, a se încăiera verb tranzitivcafti
CAFTÍ, caftesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A lovi, a bate. – Din țig. cafti. verb tranzitivcafti
caftí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. caftésc, imperf. 3 sg. cafteá; conj. prez. 3 să cafteáscă verb tranzitivcafti
caftit adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | caftit | caftitul | caftită | caftita |
plural | caftiți | caftiții | caftite | caftitele | |
genitiv-dativ | singular | caftit | caftitului | caftite | caftitei |
plural | caftiți | caftiților | caftite | caftitelor |