cafenea definitie

CAFENEÁ, cafenele, s. f. Local public în care se consumă cafele, ceai, băuturi alcoolice, prăjituri etc. ◊ Loc. adj. De cafenea = fără valoare, neserios. Vorbe de cafenea. [Var.: cafineá s. f.] – Tc. kahvehane. substantiv feminin cafenea

cafeneá f. (turc. kahve-hane, „casă de cafea”; ngr. kafenés. V. mehterhanea). Local public în care se bea cafea. – În Trans. cafană și căfană (sîrb. kafana). Dim. -neluță. substantiv feminin cafenea

cafeneá s. f., art. cafeneáua, g.-d. art. cafenélei; pl. cafenéle, art. cafenélele substantiv feminin cafenea

cafenea f. local public unde se bea cafea. [Turc. HAVEHANÈ]. substantiv feminin cafenea

CAFENEÁ, cafenele, s. f. Local public în care se consumă cafea sau, p. ext., ceai, băuturi alcoolice, prăjituri etc. ◊ Loc. adj. De cafenea = fără valoare, neserios. Vorbe de cafenea. [Var.: (reg.) cafineá s. f.] – Din tc. kahvehane, ngr. kafenés. substantiv feminin cafenea

CAFENEÁ, cafenele, s. f. Local public în care se consumau, în trecut, cafele și alte băuturi și se jucau jocuri de noroc. în piețe, cafenele, instituții, La club, la «five o’clock» sau prin iatacuri, S-au zvîrcolit sub cruntele-ți atacuri Tîlharii, demagogii și limbuții. CASSIAN, H. 75. Prin geamuri privind, prin cafenele, Samsarii se întreabă să afle de-a murit Vrun negustor de bursă. MACEDONSKI, O. I 45. Acel soi ciudat de barzi... Închinînd ale lor ver­suri la puternici, la cucoane, Sînt cîntați în cafenele și fac zgomot in saloane. EMINESCU, O. I 137. Șefii pirați veneau de petreceau... chefuind prin cafenele. GHICA, S. 392. ◊ Loc. adj. De cafenea = fără valoare, neserios. Glorie de cafenea. Intrigi de cafenea. Vorbe de cafenea. – Variantă: (învechit) cafineá (CARAGIALE, O. VII 177, ALECSANDRI, C. 104) s. f. substantiv feminin cafenea

stâlp de cafenea expr. (înv., peior.) persoană care își petrece timpul prin cafenele; parazit, pierde-vară. substantiv feminin stâlpdecafenea