CAFELÍ, cafelesc, vb. IV. Refl. (Fam.; rar) A bea cafea (stând la taifas). – Din cafea. verbcafeli
cafelí (a se ~) (rar) vb. refl. prez. 3 sg. se cafeléște, imperf. 3 sg. se cafeleá; conj. prez. 3 să se cafeleáscă verbcafeli
CAFELÍ, cafelesc, vb. IV. Refl. (Fam.; rar) A bea cafea (stând la taifas). – Din cafea. verbcafeli
cafeli verb | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)cafeli | cafelire | cafelit | cafelind | singular | plural | ||
cafelind | cafeliți | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | cafelesc | (să)cafelesc | cafeleam | cafelii | cafelisem | |
a II-a (tu) | cafelești | (să)cafelești | cafeleai | cafeliși | cafeliseși | ||
a III-a (el, ea) | cafelește | (să)cafeleai | cafelea | cafeli | cafelise | ||
plural | I (noi) | cafelim | (să)cafelim | cafeleam | cafelirăm | cafeliserăm | |
a II-a (voi) | cafeliți | (să)cafeliți | cafeleați | cafelirăți | cafeliserăți | ||
a III-a (ei, ele) | cafelesc | (să)cafelească | cafeleau | cafeliră | cafeliseră |