cafegiu definitie

CAFEGÍU, cafegii, s. m. 1. (În trecut) Proprietar al unei cafenele; cel care prepara sau vindea cafele. 2. (Înv.) Slujitor la curtea domnească însărcinat cu prepararea și servirea cafelelor. 3. (Fam.) Băutor pasionat de cafea (2). – Tc. kahveci. substantiv masculincafegiu

cafegíŭ și cafengíŭ m. (turc. kahveği). Cel ce face saŭ vinde cafea saŭ ține o cafenea. Fam. Mare băutor de cafea. – Fem. -gĭoaĭcă. substantiv masculincafegiŭ

cafegíu (fam.) s. m., pl. cafegíul; pl. cafegíi, art. cafegíii (-gi-ii) substantiv masculincafegiu

cafegiu m. 1. cel ce face sau vinde cafea; 2. cel ce ține o cafenea; 3. odinioară, slugă Domnească sub ordinele lui cafegi-bașa: cafegiii, ciubucciii și alți slujbași ai Palatului FIL.; 4. slugă boierească având aceeaș sarcină: cafegiul boierului îmbrăcat cu un mintean de postav negru FIL. [Turc. KAVEDJDY]. substantiv masculincafegiu

CAFEGÍU, cafegii, s. m. 1. (Înv.) Proprietar al unei cafenele sau al unui magazin de cafea; cel care prepara sau vindea cafele. 2. (Înv.) Slujitor la curtea domnească însărcinat cu prepararea și servirea cafelelor. 3. (Fam.) Bărbat care consumă multă cafea (2). – Din tc. kahveci. substantiv masculincafegiu

CAFEGÍU, cafegii, s. m. 1. (În trecut) Proprietar al unei cafenele; cel care prepara sau vindea cafele. 2. (Învechit) Slujitor la curtea domnească, însărcinat cu prepararea și servirea cafelelor. 3. (Familiar) Amator, băutor pasionat de cafea. substantiv masculincafegiu