CADUCITÁTE s. f. însușire, faptul de a fi caduc. ◊ ineficacitate a unui act juridic. ◊ încetare a valabilității unui tratat. (< fr. caducité) substantiv feminin caducitate
CADUCITÁTE s.f. Însușirea, faptul de a fi caduc; gubrezenie, netrăinicie. ♦ Ineficacitate a unui act juridic ca urmare a unui fapt posterior întocmirii lui. [Pl. -tăți. / cf. fr. caducité]. substantiv feminin caducitate
CADUCITÁTE s. f. Faptul sau însușirea de a fi caduc.- După fr. caducité. substantiv feminin caducitate
*caducitáte f. (d. caduc; fr. caducité). Starea lucruluĭ orĭ ființeĭ caduce. substantiv feminin caducitate
caducitáte s. f., g.-d. art. caducitắții substantiv feminin caducitate
caducitate f. bătrânețe extremă (de la 70—80 ani). substantiv feminin caducitate
CADUCITÁTE s. f. Faptul sau însușirea de a fi caduc. ♦ Ineficacitatea unui act juridic ca urmare a survenirii unui eveniment ulterior încheierii lui. – Din fr. caducité. substantiv feminin caducitate
| caducitate substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | caducitate | caducitatea |
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular | caducități | caducității |
| plural | — | — | |