*cadriléz v. tr. (fr. quadriller). Împart pin [!] colorĭ [!] în pătrățele, maĭ ales vorbind de stofe: stofă cadrilată. V. pepită. verb tranzitivcadrilez
cadrilare | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | cadrilare | cadrilarea |
plural | cadrilări | cadrilările | |
genitiv-dativ | singular | cadrilări | cadrilării |
plural | cadrilări | cadrilărilor |