*cadriléz v. tr. (fr. quadriller). Împart pin [!] colorĭ [!] în pătrățele, maĭ ales vorbind de stofe: stofă cadrilată. V. pepită. verb tranzitivcadrilez
cadrila | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)cadrila | cadrilare | cadrilat | cadrilând | singular | plural | ||
cadrilând | cadrilați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | cadrilez | (să)cadrilez | cadrilam | cadrilai | cadrilasem | |
a II-a (tu) | cadrilezi | (să)cadrilezi | cadrilai | cadrilași | cadrilaseși | ||
a III-a (el, ea) | cadrilează | (să)cadrilai | cadrila | cadrilă | cadrilase | ||
plural | I (noi) | cadrilăm | (să)cadrilăm | cadrilam | cadrilarăm | cadrilaserăm | |
a II-a (voi) | cadrilați | (să)cadrilați | cadrilați | cadrilarăți | cadrilaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | cadrilează | (să)cadrileze | cadrilau | cadrilară | cadrilaseră |