reduceri si promotii 2018
Definitie cadre - ce inseamna cadre - Dex Online

cadre definitie

CÁDRĂ s.f. v. cadru. substantiv feminin cadră

CÁDRĂ s. f. v. cadru. substantiv feminin cadră

cádră f., pl. e (ngr. kádro, d. it. quadro, pătrat, portret, de unde și fr. cadre, m. V. cadru). Pop. Portret: frumoasă ca o cadră. V. coz. substantiv feminin cadră

cádră (tablou) (ca-dră) s. f. (frumoasă ca o ~) substantiv feminin cadră

cadră f. tablou, mai ales de formă pătrată: frumoasă ca o cadră. substantiv feminin cadră

CÁDRĂ s. f. v. cadru. substantiv feminin cadră

CÁDRU, cadre, s. n. I. 1. Ramă în care se fixează un tablou, o fotografie etc. ♦ P. ext. Tablou, fotografie etc. înrămate. ♦ Fig. Persoană foarte frumoasă. 2. Pervaz al unei uși sau al unei ferestre. ♦ Deschizătură în zid ocupată de o ușă sau de o fereastră. ♦ Desen care mărginește un text, o hartă, o fotografie etc. ♦ Porțiune a unei mărci poștale pe care este executat desenul. 3. Fig. Mediu, ambianță. ♦ Spațiu în limitele căruia este cuprinsă o imagine pe o peliculă cinematografică. 4. Fig. Limitele unei probleme, ale unui subiect, ale unei acțiuni etc.; p. ext. cuprinsul dintre aceste limite. 5. Schelet alcătuit din bare de lemn, de metal sau din grinzi de beton armat, care se întrebuințează la construcții; suport pentru diferite aparate. ♦ Schelet pe care sunt înfășurate conducte (electrice, radiofonice etc.) izolate. II. 1. (La pl.) Personalul unei instituții, al unei întreprinderi etc. Cadru didactic. ♦ Personalul de conducere dintr-o întreprindere, instituție etc. ♦ Ansamblul elementelor de conducere și de comandă (ofițeri și subofițeri) din subunitățile și unitățile militare. ♦ (Rar.; la sg.) Persoană din efectivul unei întreprinderi sau instituții, dintr-o organizație etc. 2. (Ieșit din uz; la pl.) Subdiviziune în administrația internă a unei instituții, întreprinderi etc. care se ocupa cu angajarea personalului (II 1), cu evidența lui etc.; serviciul personal. [Var.: (I 1) cádră s. f.] – Din fr. cadre, (II) rus. kadrî. substantiv feminin cadru

CÁDRĂ s. f. v. cadru. substantiv feminin cadră

CÁDRU s.n. I. 1. Schelet făcut din bare de lemn, de metal, de beton armat etc., legate rigid pentru a forma un suport rezistent; suport care susține diferite aparate. ♦ Ramă. ♦ Aparat de gimnastică pentru mișcări de mlădiere prin suspensie, șerpuire etc. 2. (Fig.) Mediu înconjurător al unei persoane, al unui lucru etc.; ambianță. 3. (Fig.) Limitele în care se desfășoară o activitate, o acțiune: (p. ext.) ceea ce este cuprins între aceste limite. 4. Element al unei mărci poștale constituind detaliul exterior al desenului. 5. Imagine înregistrată pe un film fotografic; clișeu, negativ. ♦ (Cinem.) Spațiu dintr-un film cuprinzând o succesiune continuă de imagini, înregistrate fără oprirea aparatului de filmat; câmp. II. (La pl.) Efectiv al unei întreprinderi, al unei instituții, al unei unități, al unei organizații etc.; (la sg.) cel care face parte din efectivul unei întreprinderi, al unei instituții, al unei unități, al unei organizații etc. [Var. cadră s.f. / cf. (I) fr. cadre, (II) rus. kadri]. substantiv neutru cadru

cádru (ramă, persoană) (ca-dru) s. n., art. cádrul; pl. cádre substantiv neutru cadru

CÁDRU, cadre, s. n. I. 1. Ramă în care se fixează un tablou, o fotografie etc. ♦ P. ext. Tablou, fotografie etc. înrămate. ♦ Fig. Persoană foarte frumoasă. 2. Pervaz al unei uși sau al unei ferestre. ♦ Deschizătură în zid ocupată de o ușă sau de o fereastră. ♦ Desen care mărginește un text, o hartă, o fotografie etc. ♦ Porțiune a unei mărci poștale pe care este executat desenul. 3. Fig. Mediu, ambianță. ♦ Spațiu în limitele căruia este cuprinsă o imagine pe o peliculă cinematografică. 4. Fig. Limitele unei probleme, ale unui subiect, ale unei acțiuni etc.; p. ext. cuprinsul dintre aceste limite. 5. Schelet alcătuit din bare de lemn, de metal sau din grinzi de beton armat, care se întrebuințează la construcții; suport pentru diferite aparate. ♦ Schelet pe care sunt înfășurate conducte (electrice, radiofonice etc.) izolate. II. 1. (La pl.) Personalul unei instituții, al unei întreprinderi etc. Cadru didactic. ♦ Personalul de conducere dintr-o întreprindere, instituție etc. ♦ Ansamblul elementelor de conducere și de comandă (ofițeri și subofițeri) din subunitățile și unitățile militare. ♦ (Rar.; la sg.) Persoană din efectivul unei întreprinderi sau instituții, dintr-o organizație etc. 2. (Ieșit din uz; la pl.) Subdiviziune în administrația internă a unei instituții, întreprinderi etc. care se ocupa cu angajarea personalului (II 1), cu evidența lui etc.; serviciul personal. [Var.: (I 1) cádră s. f.] – Din fr. cadre, (II) rus. kadrî. substantiv neutru cadru

cádru (cádre), s. n.1. Tablou, pictură. – 2. Ramă. – 3. Pervaz al unei uși sau ferestre. – 4. Ambianță, mediu al unei compoziții literare. – 5. Ramă ce susține fagurii în stup. – 6. Suport al bicicletei. – 7. La radio, colector de unde. – 8. Totalitatea serviciilor sau personalului unei instituții, listă de încadrare. – Mr. cadru „portret”, megl. cadru. Fr. cadre (REW 6921), cf. ngr. ϰάδρο, ϰάδρα, bg. kadro.Der. cadră, s. f.(pictură, tablou; ramă, margine); cadra, vb. (a se potrivi cu ceva; a include); cadran (var. înv. cuadrant), s. n. (suprafață circulară cu diviziuni, la aparate de măsurat; sferă), din fr. cadran. substantiv neutru cadru

CÁDRE s. n. pl. 1. Efectiv de bază al oamenilor muncii dintr-o întreprindere sau instituție, dintr-un sindicat sau dintr-o organizație de partid; corp de oameni ai muncii bine pregătiți pentru o ramură oarecare de activitate; p. ext. întregul efectiv al unei întreprinderi sau instituții. Cadrele conducătoare se formează în pro­cesul muncii.Trebuie să înțelegem o dată că, din toate capitalurile prețioase care există în lume, cel mai prețios și cel mai hotărîtor capital sînt oamenii, cadrele. Trebuie să înțelegem că în actualele condiții de la noi « cadrele hotărăsc totul». STALIN, PROBL. LEN. 511. Cadrele sînt fondul de aur al partidului și al statului, forpa hotărîtoare a conducerii de partid și de stat. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2686. Iată Doftana. Pe-aici... A fost școala înaltă unde-au crescut Oțelitele cadre, puternicul scut. BANUS, în POEZ. N. 43. ◊ Direcția (sau serviciul, secția) cadrelor (sau numai cadrele) = organul care se ocupă cu recru­tarea, repartizarea, pregătirea și calificarea personalului unei întreprinderi, al unei instituții etc. Aștepta să intre la directorul cadrelor. V. ROM. decembrie 1950, 159. ◊ Expr. A crește (sau a ridica, a pregăti) cadre = a ridica nivelul politic, ideologic și calificarea profesională a cadrelor; a forma cadre noi (în special din rîndurile tineretului). În opera de construire a socialismului, problema pregătirii cadrelor este una din cele mai impor­tante probleme ale partidului și statului nostru. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 3-4, 50. Ridicarea curajoasă a cadrelor tinere la munci de răspundere, justa lor repar­tizare, educarea lor partinică și profesională trebuie să constituie grija permanentă a tuturor organelor de con­ducere ale partidului, începînd cu Comitetul Central. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2658. ◊ (Rar, în forma de sg. cadru, indicînd un individ din efectivul unei întreprinderi, al unei instituții sau al unei organizații de partid sau sindicale) Un cadru bine pregătit. 2. Elementele de conducere și comandă ale subuni­tăților și unităților militare. – Formă gramaticală: sg. (1) cadru. substantiv neutru cadre

CÁDRU, cadre, s. n. 1. (Și în forma cadră) Ramă în care se fixează un tablou, o fotografie, o oglindă etc. Ai fi zis că una din acele albe Magdalene zugrăvite... pogorîse însuflețită din cadră. M. I. CARAGIALE, C. 73. ♦ Tablou, fotografie etc. în ramă. Aceleași cadre-mpodobesc păreții. VLAHUȚĂ, O. A. I 76. Se face că fluieră... uitîndu-se la o cadră din perete. CARAGIALE, O. I 329. O altă mare cadră, întru care să arată întristarea a unii întregi familii pentru fiul ce să pornește la război. GOLESCU, Î. 72. 2. Pervaz al unei uși sau al unei ferestre; deschizătura zidului ocupată de o ușă sau de o fereastră. Fereastra ce dădea în curte păstra o culoare alburie, și în cadrul ei se îmbulzeau și se întreceau fulgii strălucitori de zăpadă ca un roi de fluturi albi în căutarea unui adăpost împotriva frigului și întunericului. REBREANU, R. I 245. 3. Fig. Ceea ce înconjură o persoană sau un lucru; mediu, ambianță. Sinaia e situată într-un cadru pitoresc. ▭ Și în acest greu cadru geologic, care formează punctul culminant al trecerii prin Carpați, primește Oltul... cel mai limpede... dintre afluenții lui. BOGZA, C. O. 349. Arta cu natura acolo s-unește Să formeze cadrul cel mai răpitor. BOLINTINEANU, O. 107. 4. Fig. Limitele unui subiect, ale unei probleme, ale unei sfere de activitate; p. ext. cuprinsul, conținutul dintre aceste limite. Sindicatele din Republica Populară Romînă duc o luptă continuă pentru întărirea unității sindicale internaționale în cadrul Federației Sindicale Mondiale. ♦ Limitele în timp ale unei acțiuni. În cadrul reuniunii sportive au avut loc o serie de întreceri între echipe. 5. Schelet alcătuit din bare de lemn sau de metal, sau din grinzi de beton, formînd un suport rezistent, care susține o lucrare, o construcție, o excavație subterană etc.; suport (fix sau mobil) pentru diferite aparate meca­nice, electrotehnice etc. Cadru de bicicletă. – Variantă: (1) cádră s. f. substantiv neutru cadru

CÁDRU s. n. I. 1. structură de rezistență din bare de lemn, metal, beton armat etc., legate rigid; suport pentru diferite aparate. ◊ ramă. ◊ aparat de gimanstică pentru mișcări de mlădiere. 2. pervaz. 3. (fig.) mediu, ambianță. 4. (fig.) limitele în care se desfășoară o activitate, o acțiune. 5. element al unei mărci poștale, detaliul exterior al desenului. 6. imagine înregistrată pe un film fotografic; clișeu, negativ. ◊ subdiviziune a acțiunii unui film, reprezentând o succesiune continuă de imagini; câmp(1). 7. (tv.) figura descrisă de spotul fascicolului electronic la explorarea unei imagini. 8. antenă de forma unei bobine, cu un număr mic de spire, în recepțiile radioelectrice și în radiogoniometrie. II. (pl.) serviciu administrativ al unei întreprinderi, instituții etc. care se ocupă cu angajarea și evidența personalului. ◊ efectiv al unei întreprinderi, instituții, organizații etc.; (sg.) cel care face parte dintr-un asemenea efectiv. (< fr. cadre, (II) rus. kadri) substantiv neutru cadru

CÁDRE s. n. pl. 1. Efectiv de bază al oamenilor muncii dintr-o întreprindere sau instituție, dintr-un sindicat sau dintr-o organizație (de partid); p. ext. întregul efectiv al unei întreprinderi sau instituții. ◊ Direcția (sau serviciul, secția) cadrelor (sau, eliptic, cadre) = organul care se ocupă cu recrutarea, repartizarea, pregătirea și calificarea personalului unei întreprinderi, unei instituții etc. ◊ Expr. A crește (sau a ridica, a pregăti) cadre = a forma cadre noi, a califica noi cadre. ♦ (Rar, la sg.) Persoană din efectivul unei întreprinderi sau instituții, dintr-o organizație etc. 2. Elementele de conducere și de comandă ale subunităților și unităților militare. [Formă gramaticală: sg. cadru] – (1) Rus kadry, (2) fr. cadre. substantiv neutru cadre

*cádru n., pl. e (fr. cadre, d. it. quadro care vine d. lat. quadrum, pătrat. V. cadră, pătrat). Pervaz, cercevea, margine de lemn (orĭ de alt-ceva) care mărginește spațiu uneĭ ușĭ orĭ ferestre. Ramă, pervaz de tabloŭ, de oglindă ș. a. Fig. Planu uneĭ lucrărĭ intelectuale: un cadru ingenios. Totalitatea ofițerilor și subofițerilor uneĭ armate. substantiv neutru cadru

CÁDRU, cadre, s. n. 1. Ramă în care se fixează un tablou, o fotografie etc. ♦ Tablou, fotografie etc. înrămate. 2. Pervaz al unei uși sau al unei ferestre. ♦ Deschizătura zidului ocupată de o ușă sau de o fereastră. 3. Fig. Mediu, ambianță. 4. Fig. Limitele unei probleme, ale unui subiect, ale unei acțiuni etc.; p. ext. cuprinsul dintre aceste limite. 5. Schelet alcătuit din bare de lemn, de metal sau din grinzi de beton armat, care se întrebuințează la construcții; suport pentru diferite aparate. ♦ Schelet pe care sunt înfășurate conducte (electrice, radiofonice etc.) izolate. [Var.: (1) cádră s. f.] – Fr. cadre. substantiv neutru cadru

cadru n. 1. pervaz, ramă; 2. fig. planul unei opere; 3. totalul ofițerilor și subofițerilor unei companii, unui batalion; școală de cadre. substantiv neutru cadru

*gros-plán (fr.) [gros pron. gro] s. n., pl. gros-plánuri substantiv neutru gros-plan

acórd-cádru (-ca-dru) s. n., art. acórdul-cádru (dar: acordul acesta cadru); pl. acórduri-cádru substantiv neutru acordcadru

stop-cádru (-ca-dru) s. n., art. stop-cádrul; pl. stop-cádre substantiv neutru stop-cadru

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului cadre

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z