CADENȚÁ, cadențez, vb. I. Tranz. (Rar) A imprima cadență sau ritm unei fraze, unei bucăți muzicale, unei mișcări etc.; a ritma. – Fr. cadencer. substantiv feminincadența
cadențáre (rar) s. f., g.-d. art. cadențắrii; pl. cadențắri substantiv feminincadențare
CADENȚÁRE, cadențări, s. f. (Rar) Acțiunea de a cadența. – V. cadența. substantiv feminincadențare
CADENȚÁ vb. I. tr. (Rar) A da, a imprima o cadență, un ritm (unei fraze, unui vers etc.); a ritma. [< fr. cadencer]. verb tranzitivcadența
CADENȚÁ vb. tr. a imprima o cadență (unei fraze, unui vers); a ritma. (< fr. cadencer) verb tranzitivcadența
CADENȚÁ, cadențez, vb. I. Tranz. (Rar) A imprima cadență sau ritm unei fraze, unei bucăți muzicale, unei mișcări etc.; a ritma. – Fr. cadencer. verb tranzitivcadența
cadențá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 cadențeáză verb tranzitivcadența
CADENȚÁ, cadențez, vb. I. Tranz. (Rar) A imprima cadență sau ritm unei fraze, unei bucăți muzicale, unei mișcări etc.; a ritma. – Din fr. cadencer. verb tranzitivcadența
CADENȚÁ, cadențez, vb. I. Tranz. (Rar) A imprima cadență sau ritm (unei fraze, unui vers, unei bucăți muzicale, unei mișcări etc.); a ritma. verb tranzitivcadența
*cadențéz v. tr. (d. cadență; fr. cadencer). Însemn pin [!] cadență: a cadența un cîntec, mersu; un cîntec bine cadențat. V. ritmat. verb tranzitivcadențez
cadențare | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | cadențare | cadențarea |
plural | cadențări | cadențările | |
genitiv-dativ | singular | cadențări | cadențării |
plural | cadențări | cadențărilor |