cadelniță definitie
- Vezi aici mai multe rimecadelniță
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuca
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cucad
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuță
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuiță
cadélniță, V. cădelniță. substantiv feminincadelniță
cădélniță și ca- f., pl. e (vsl. kadilĭnica, d. kaditi, a cădi). Afumătoare (căție) atîrnată de lanțurĭ, întrebuințată la biserică. V. cădilă. substantiv feminincădelniță
CĂDÉLNIȚĂ, cădelnițe, s. f. Vas de metal atîrnat de trei lănțișoare, întrebuințat pentru afumarea cu tămîie în timpul slujbei religioase. M-am trezit trăgînd clopotele, aprinzînd și stingind luminările în biserică și purtînd cădelnița după popa. SLAVICI, O. I 77. Din cădelnițe se, înalță în rotocoale albastre fumul de tămîie. VLAHUȚĂ, O. A. II 35. substantiv feminincădelniță
cădélniță s. f., g.-d. art. cădélniței; pl. cădélnițe substantiv feminincădelniță
cădelniță f. afumătoare, atârnată de lănțușoare, în care arde tămâie. [Slav. KADILĬNIȚA]. substantiv feminincădelniță
CĂDÉLNIȚĂ, cădelnițe, s. f. Vas de metal atârnat de trei lănțișoare (cu clopoței), în care se arde tămâie la slujbele religioase. – Slav (v. sl. kadĩlĩnica). substantiv feminincădelniță
cădélniță și ca- f., pl. e (vsl. kadilĭnica, d. kaditi, a cădi). Afumătoare (căție) atîrnată de lanțurĭ, întrebuințată la biserică. V. cădilă. substantiv feminincădelniță
CĂDÉLNIȚĂ, cădelnițe, s. f. Vas ritual de metal atârnat de lănțișoare, în care se arde tămâie. – Din sl. kadĭlĭnica. substantiv feminincădelniță
CĂDELNIȚÁ, cădelnițez, vb. I. Intranz. A mișca (într-o parte și într-alta) cădelnița, afumând cu tămâie; a tămâia. ♦ Tranz. Fig. A aduce cuiva laude exagerate, lingușitoare. – Din cădelniță. verb tranzitivcădelnița
cădelnițá (a ~) vb., ind. prez. 3 cădelnițeáză verb tranzitivcădelnița
cădelnițà v. a tămâia cu cădelnița: și popii șirag, cădelnițând, ceteau ectenii de comând COȘBUC. verb tranzitivcădelnițà
CĂDELNIȚÁ, cădelnițez, vb. I. Intranz. A mișca (într-o parte și într-alta) cădelnița, afumând cu tămâie; a tămâia. ♦ Tranz. Fig. A aduce cuiva laude exagerate, lingușitoare. – Din cădelniță. verb tranzitivcădelnița
CĂDELNIȚÁ, cădelnițez, vb. I. 1. Intranz. A mișca (într-o parte și într-alta) cădelnița, afumînd cu tămîie; a tămîia. Popi, șirag, cădelnițând Citeau ectenii. COȘBUC, P. I 149. 2. T r a n z. Fig. A aduce cuiva laude exagerate, lingușitoare. V. tămîia. verb tranzitivcădelnița
cădelnițéz v. tr. și intr. Cădesc, afum cu cădelnița: a cădelnița biserica, pin [!] biserică. Fig. Lingușesc: maĭ bine să rămîĭ jos de cît să te suĭ cădelnițîndu-ĭ pe ceĭ marĭ. verb tranzitivcădelnițez
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluicadelniță
| cadelniță | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | cadelniță | cadelnița |
| plural | cadelnițe | cadelnițele | |
| genitiv-dativ | singular | cadelnițe | cadelniței |
| plural | cadelnițe | cadelnițelor | |