cadastru definitie

CADÁSTRU s.n. 1. Știință aplicată care se ocupă cu determinarea elementelor economice și juridice caracterizând proprietatea funciară. 2. Totalitatea lucrărilor care se efectuează pentru determinarea exactă a unor proprietăți funciare; (p. ext.) serviciile care efectuează aceste lucrări. ♦ Registru oficial în care sunt înscrise proprietățile funciare. [Pl. -re. / < fr. cadastre, cf. gr. katastichon – registru]. substantiv neutrucadastru

cadástru (cadástre), s. n. – Totalitatea lucrărilor tehnice de determinare a unor proprietăți funciare. Fr. cadastre, din it. catast(r)o, care provine din ngr. ϰατάστηχον (› rom. catastif). Cf. REW 1762a. – Der. cadastra, vb.; cadastral, adj. substantiv neutrucadastru

CADÁSTRU s. n. 1. disciplină a geodeziei cu determinarea elementelor economice și juridice privind proprietatea funciară. 2. totalitatea lucrărilor care se efectuează pentru determinarea exactă a unor proprietăți funciare; servicii care le efectuează. 3. registru oficial în care sunt înscrise proprietățile funciare. (< fr. cadastre) substantiv neutrucadastru

CADÁSTRU s. n. 1. Totalitatea lucrărilor tehnice de determinare exactă a unor proprietăți funciare, cu toate caracteristicile lor; p. ext. serviciile care efectuează aceste lucrări. ♦ Registru oficial în care sunt trecute proprietățile funciare. 2. Știință aplicată care se ocupă cu lucrările de cadastru (1). – Fr. cadastre. substantiv neutrucadastru

CADÁSTRU, cadastre, s. n. Ansamblul lucrărilor de determinare a unor proprietăți funciare. ◊ Registru de cadastru = registru oficial în care sunt inventariate terenurile agricole și alte proprietăți funciare. – Din fr. cadastre < gr. katastikhon „registru“ (din kata „de sus în jos“ + stikhos „rând, linie“). substantiv neutrucadastru

*cadástru n., pl. e (fr. cadastre, d. pv. cadastre, care vine d. it. catast[r]o, din catástico, ĭar acesta d. mgr. katástihon. V. catastih). Planu proprietăților teritoriale ale unuĭ ținut (cu situațiunea, întinderea și valoarea lor) p. a stabili impozitu fonciar [!]. substantiv neutrucadastru

cadástru s. n., art. cadástrul; (registre) pl. cadástre substantiv neutrucadastru

cadastru n. registru public conținând situațiunea, întinderea și valoarea proprietăților din fiecare comună, spre a servi de bază la repartizarea impozitului fonciar. substantiv neutrucadastru

CADÁSTRU, (2) cadastre, s. n. 1. Totalitatea lucrărilor tehnice pentru stabilirea precisă a suprafețelor funciare, cu toate caracteristicile lor; p. ext. serviciu care efectuează aceste lucrări. 2. (Și în sintagma registru de cadastru) Registru oficial în care sunt trecute datele de identificare a proprietăților funciare pe un anumit teritoriu. 3. Ramură a geodeziei care se ocupă cu lucrările de cadastru (1). – Din fr. cadastre. substantiv neutrucadastru

CADÁSTRU s. n. Totalitatea lucrărilor tehnice, eco­nomice și juridice care se efectuează pentru determinarea exactă a unor proprietăți funciare, cu toate caracteris­ticile lor; p. e x t. serviciile care efectuează aceste lucrări. ♦ Registru oficial în care sînt trecute proprietățile funciare. substantiv neutrucadastru