cadână definitie

cadînă (cadấne), s. f. – Femeie care face parte dintr-un harem. – Mr. cadînă. Tc. kadin (Șeineanu, II, 70; Meyer 164; Lokotsch 989); cf. alb. kadënë, bg. kadŭna, sb. kaduna. – Der. cadînime, s. f. (harem, adunare de turcoaice); cadînească, s. f. (dans tipic). substantiv feminincadînă

cadână, cadâne s. f. 1. femeie frumoasă. 2. iubită, amantă. substantiv feminincadână

CADẤNĂ, cadâne, s. f. Sclavă din haremurile turcești din trecut; p. ext. soție (a unui turc). – Tc. kadin. substantiv feminincadână

cadînă f., pl. e (turc. kadyn). Nevastă de musulman. V. balabustă. substantiv feminincadînă

cadấnă s. f., g.-d. art. cadấnei; pl. cadấne substantiv feminincadână

cadână f. femeie de harem, turcoaică: palida cadână cu lacrimi pe a ei gene AL. [Turc. KADYN]. substantiv feminincadână

CADẤNĂ, cadâne, s. f. Sclavă în haremurile turcești; p. ext. soție (a unui turc). Din tc. kadın. substantiv feminincadână

CADÎ́NĂ, cadîne, s. f. Sclavă din haremurile turcești din trecut. Dă-ți șalul la o parte, ce te ascunzi, parc-ai fi o cadînă? DUNĂREANU, CH. 193. Turcul, cuprins de spaimă, alerga să se ascundă între cadîne în harem. RUSSO, O. 36. ◊ Fig. (Familiar, rar) Soție (a unui turc). Mehmet, unde e Alah al tău să te apere? Cine îngrijește de cadîna ta, de copiii tăi? STANCU, D. 491. substantiv feminincadînă