cactus definitie

CÁCTUS s.m. Nume dat unor plante exotice, cu tulpina cărnoasă și țepoasă, cultivate și la noi ca plante ornamentale. [< fr. cactus, cf. gr. kaktos – plantă spinoasă]. substantiv masculincactus

CÁCTUS s. m. plantă tropicală cu tulpina cărnoasă, cu frunze în formă de țepi și flori mari, divers colorate. (< fr. cactus, gr. kaktos) substantiv masculincactus

CÁCTUS, cactuși, s. m. Nume dat mai multor specii de plante din familia cacteelor, cultivate la noi ca plante ornamentale. – Fr. cactus. substantiv masculincactus

cáctus s. m., pl. cáctuși substantiv masculincactus

cactus m. gen de plante grase și spinoase, fără frunze. substantiv masculincactus

*cáctus m., pl. și (lat. cactus, d. vgr. káktos). O plantă grasă, spinoasă și fără frunze care crește pin [!] țările calde și aride (cactus nopal). V. cocinilă. substantiv masculincactus

CÁCTUS, cactuși, s. m. Nume dat mai multor specii de plante din familia cacteelor, cultivate ca plante ornamentale. – Din fr. cactus. substantiv masculincactus

CÁCTUS, cactuși, s. m. Nume dat mai multor plante tropicale din familia cacteelor, fără frunze, cu tulpina cărnoasă și țepoasă, cultivate la noi ca plante orna­mentale de cameră și uneori de grădină. substantiv masculincactus

FRUCT DE CACTUS s.n. Fructul unei specii de cactus, originar din America (Opuntia ficus-indica), numit și smochină indiană (engl. Indian fig), de culoare verzuie, galbenă sau roșie-oranj, acoperit de țepi (îndepărtate înainte de comercializare), având miezul roșcat, dulce, cu aromă de pere și pepene; înainte de consum se curăță de coajă cu mare atenție pentru a evita înțepăturile (pericol de infecție), iar miezul se consumă natur, în salate de fructe și sorbeturi, dar mai ales fiert în compoturi, marmelade și sosuri. substantiv masculinfructdecactus