CACOSMÍE s.f. Percepere exagerată a mirosurilor urâte. [Gen. -iei. / < fr. cacosmie, cf. gr. kakos – rău, osme – miros]. substantiv feminin cacosmie
CACOSMÍE s. f. percepere a oricărui miros ca un miros fetid. (< fr. cacosmie) substantiv feminin cacosmie
cacosmíe (ca-cos- / cac-os-) s. f., art. cacosmía, g.-d. cacosmíi;, art. cacosmíei substantiv feminin cacosmie
CACOSMÍE s. f. (Med.) Afecțiune constând în perceperea exagerată a mirosurilor urâte. – Din fr. cacosmie. substantiv feminin cacosmie
cacosmie substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | cacosmie | cacosmia |
plural | cacosmii | cacosmiile | |
genitiv-dativ | singular | cacosmii | cacosmiei |
plural | cacosmii | cacosmiilor |