CACOLALÍE s.f. (Psih.) Vorbire defectuoasă. [Gen. -iei. / < fr. cacolalie, cf. gr. kakos – rău, lalein – a vorbi]. substantiv feminincacolalie
CACOLALÍE s. f. limbaj agramat, neintiligibil, plin de cacofonii. (< fr. cacolalie) substantiv feminincacolalie
cacolalie substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | cacolalie | cacolalia |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | cacolalii | cacolaliei |
plural | — | — |