CACOFONÍSM s.n. Cacofonie. [Cf. it. cacofonismo]. substantiv neutru cacofonism
CACOFONÍSM s. n. cacofonie. (< it. cacofonismo) substantiv neutru cacofonism
cacofonísm (rar) s. n., pl. cacofonísme substantiv neutru cacofonism
CACOFONÍSM, cacofonisme, s. n. (Rar) Cacofonie. – Cacofonie + suf. -ism. substantiv neutru cacofonism
| cacofonism substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | cacofonism | cacofonismul |
| plural | cacofonisme | cacofonismele | |
| genitiv-dativ | singular | cacofonism | cacofonismului |
| plural | cacofonisme | cacofonismelor | |