CACOFÓNIC, -Ă adj. Care produce o cacofonie; lipsit de armonie. [< fr. cacophonique]. adjectiv cacofonic
CACOFÓNIC, -Ă adj. care produce o cacofonie; lipsit de armonie. (< fr. cacophonique) adjectiv cacofonic
CACOFÓNIC, -Ă, cacofonici, -ce, adj. Care produce o cacofonie; lipsit de armonie. – Fr. cacophonique. adjectiv cacofonic
*cacofónic, -ă adj. (d. cacofonie). Care produce cacofonie. Adv. În mod cacofonic. adjectiv cacofonic
cacofónic adj. m., pl. cacofónici; f. cacofónică, pl. cacofónice adjectiv cacofonic
CACOFÓNIC, -Ă, cacofonici, -ce, adj. Care produce o cacofonie; lipsit de armonie. – Din fr. cacophonique. adjectiv cacofonic
| cacofonic adjectiv | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | cacofonic | cacofonicul | cacofonică | cacofonica |
| plural | cacofonici | cacofonicii | cacofonice | cacofonicele | |
| genitiv-dativ | singular | cacofonic | cacofonicului | cacofonice | cacofonicei |
| plural | cacofonici | cacofonicilor | cacofonice | cacofonicelor | |