căciór (căcioáră), adj. – 1. (Oaie) cu pete albe în jurul ochilor. – 2. Pătat, stropit. – Absurd, extravagant. Origine necunoscută. Este foarte probabil legat direct de căciulă, ceea ce se explică prin ideea de cap acoperit, care sugerează amplasarea petelor albe. Sensul 3 se datorează particularităților animalelor de acest fel, cf. breaz. După Cihac, II, 36, provine din mag. kacer „cochet, prost”; Scriban semnalează o asemănare, pur întâmplătoare, cu rut. kačur „rață”. – Der. căciorie, s. f. (extravaganță, unicitate); căciori, vb. (a păta; a umple de noroi). adjectivcăcior
caciori | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)caciori | caciorire | caciorit | caciorind | singular | plural | ||
caciorind | cacioriți | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | cacioresc | (să)cacioresc | cacioream | caciorii | caciorisem | |
a II-a (tu) | caciorești | (să)caciorești | cacioreai | cacioriși | cacioriseși | ||
a III-a (el, ea) | caciorește | (să)cacioreai | caciorea | caciori | caciorise | ||
plural | I (noi) | caciorim | (să)caciorim | cacioream | caciorirăm | cacioriserăm | |
a II-a (voi) | cacioriți | (să)cacioriți | cacioreați | caciorirăți | cacioriserăți | ||
a III-a (ei, ele) | cacioresc | (să)caciorească | cacioreau | cacioriră | cacioriseră |