CACCIA CÁCIA/ s. f. piesă polifonică vocală din sec. XIV-XVI, sub formă de canon, cu subiect de vânătoare. (< it. caccio) substantiv feminincaccia
caccia substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | caccia | caccia |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | caccii | cacciei |
plural | — | — |