cacadâr definitie
CACADẤR, cacadâri, s. m. ~ (din ngr. κουκουδέρος (= plin cu semințe) < κούκουδον (= bacă)) substantiv masculincacadâr
CACADẤR, cacadâri, s. m. (Reg.) Măceș. substantiv masculincacadâr
cacadî́r m. (cp. cu ung. kakastaré-fa, oțetar, un copac). Mold. Măcieș. Fruct de măcieș. substantiv masculincacadîr
cacadấr (reg.) s. m., pl. cacadấri substantiv masculincacadâr
CACADẤR, cacadâri, s. m. (Bot.; reg.) Măceș. – Et. nec. substantiv masculincacadâr
CACADÎ́R, cacadîri, s. m. (Regional) Măceș. substantiv masculincacadîr
căcădắr, -i, (câcădare, cocădare), s.m. – (bot.) Fructe de măceși (Rosa canina L.); rug, trandafir sălbatic. Fructele sunt bogate în vitamine. Ceaiul se folosește contra tusei, nădușelii, durerii de stomac etc. Termenul e atestat doar în nordul Transilvaniei (ALR 1961: 631). – Cf. germ. Kakader, Kakanatschiker (Borza 1968: 149). temporarcăcădăr
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluicacadâr
| cacadâr | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | cacadâr | cacadârul |
| plural | cacadâri | cacadârii | |
| genitiv-dativ | singular | cacadâr | cacadârului |
| plural | cacadâri | cacadârilor | |