CABULIPSÍ, cabulipsesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A catadicsi. – Tc. kabul[etmek]. adjectiv cabulipsi
CABULIPSÍ, cabulipsesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A catadicsi. – Tc. kabul[etmek]. verb tranzitiv cabulipsi
cabulipsí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cabulipsésc, imperf. 3 sg. cabulipseá; conj. prez. 3 să cabulipseáscă verb tranzitiv cabulipsi
cabulipsì v. pop. a face cabul; dacă d-lui căbulipsește să ne onoreze CAR. [Printr’un intermediar verbal grec modern]. verb tranzitiv cabulipsì
CABULIPSÍ, cabulipsesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A catadicsi. – Din ngr. kabúleisa. verb tranzitiv cabulipsi
cabulipsésc v. intr. (d. cabul printr´un intermediar ngr. kabulizo, aor. kabúlipsa). Munt. Pop. Catadixesc. verb tranzitiv cabulipsesc
| cabulipsit | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | cabulipsit | cabulipsitul | cabulipsită | cabulipsita |
| plural | cabulipsiți | cabulipsiții | cabulipsite | cabulipsitele | |
| genitiv-dativ | singular | cabulipsit | cabulipsitului | cabulipsite | cabulipsitei |
| plural | cabulipsiți | cabulipsiților | cabulipsite | cabulipsitelor | |