CABULIPSÍ, cabulipsesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A catadicsi. – Tc. kabul[etmek]. adjectivcabulipsi
CABULIPSÍ, cabulipsesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A catadicsi. – Tc. kabul[etmek]. verb tranzitivcabulipsi
cabulipsí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cabulipsésc, imperf. 3 sg. cabulipseá; conj. prez. 3 să cabulipseáscă verb tranzitivcabulipsi
cabulipsì v. pop. a face cabul; dacă d-lui căbulipsește să ne onoreze CAR. [Printr’un intermediar verbal grec modern]. verb tranzitivcabulipsì
CABULIPSÍ, cabulipsesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A catadicsi. – Din ngr. kabúleisa. verb tranzitivcabulipsi
cabulipsésc v. intr. (d. cabul printr´un intermediar ngr. kabulizo, aor. kabúlipsa). Munt. Pop. Catadixesc. verb tranzitivcabulipsesc
cabulipsit | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | cabulipsit | cabulipsitul | cabulipsită | cabulipsita |
plural | cabulipsiți | cabulipsiții | cabulipsite | cabulipsitele | |
genitiv-dativ | singular | cabulipsit | cabulipsitului | cabulipsite | cabulipsitei |
plural | cabulipsiți | cabulipsiților | cabulipsite | cabulipsitelor |