CABULIPSÍ, cabulipsesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A catadicsi. – Tc. kabul[etmek]. verb tranzitivcabulipsi
cabulipsí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cabulipsésc, imperf. 3 sg. cabulipseá; conj. prez. 3 să cabulipseáscă verb tranzitivcabulipsi
cabulipsì v. pop. a face cabul; dacă d-lui căbulipsește să ne onoreze CAR. [Printr’un intermediar verbal grec modern]. verb tranzitivcabulipsì
CABULIPSÍ, cabulipsesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A catadicsi. – Din ngr. kabúleisa. verb tranzitivcabulipsi
cabulipsésc v. intr. (d. cabul printr´un intermediar ngr. kabulizo, aor. kabúlipsa). Munt. Pop. Catadixesc. verb tranzitivcabulipsesc
cabulipsi verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)cabulipsi | cabulipsire | cabulipsit | cabulipsind | singular | plural | ||
cabulipsind | cabulipsiți | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | cabulipsesc | (să)cabulipsesc | cabulipseam | cabulipsii | cabulipsisem | |
a II-a (tu) | cabulipsești | (să)cabulipsești | cabulipseai | cabulipsiși | cabulipsiseși | ||
a III-a (el, ea) | cabulipsește | (să)cabulipseai | cabulipsea | cabulipsi | cabulipsise | ||
plural | I (noi) | cabulipsim | (să)cabulipsim | cabulipseam | cabulipsirăm | cabulipsiserăm | |
a II-a (voi) | cabulipsiți | (să)cabulipsiți | cabulipseați | cabulipsirăți | cabulipsiserăți | ||
a III-a (ei, ele) | cabulipsesc | (să)cabulipsească | cabulipseau | cabulipsiră | cabulipsiseră |