CÁBULĂ, cabule, s. f. (Rar) Superstiție de jucător (de cărți). – Tc. kabul. substantiv feminincabulă
cábulă f., pl. e (d. cabul). Munt. Pop. Superstițiune la lucrurĭ micĭ: are cabulă că pĭerde la joc cînd vorbeștĭ cu el. substantiv feminincabulă
cábulă (superstiție) (rar) s. f., g.-d. art. cábulei; pl. cábule substantiv feminincabulă
CÁBULĂ, cabule, s. f. (Rar) Superstiție de jucător (de cărți). – Din tc. kabul. substantiv feminincabulă
cabulă | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | cabulă | cabula |
plural | cabule | cabulele | |
genitiv-dativ | singular | cabule | cabulei |
plural | cabule | cabulelor |