cabul definitie

CAB s.n. Cabrioletă englezească cu două roți, în care vizitiul șade pe un scaun înalt, la spate. [Pl. -buri. / < engl., fr. cab]. substantiv neutrucab

cab (rar) s. n., pl. cáburi substantiv neutrucab

CAB s. n. cabrioletă englezească cu două roți, în care vizitiul stă pe un scaun înalt, la spate. (< engl., fr. cab) substantiv neutrucab

cabúl s. m. – Acord, consimțămînt (numai în expresia a face cabul). – Mr. căbulă „acord”, cabul „iertat”. Tc. kabul (Roesler 593; Șeineanu, II, 69; Lokotsch 982; Gáldi 157), cf. ngr. ϰαμποῦλι, alb. kabul. – Der. cabulă, s. f. (superstiție a jucătorilor, care consideră că anumite mișcări sau împrejurări îi fac să cîștige și să piardă); cabulipsi, vb. (a consimți). temporarcabul

cabúl n. (turc. [d. ar.] kabul, consimțire). Vechĭ. A face cabul, a catadixi, a condescinde. temporarcabul

cabul n. în expresiunea (luată din graiul mahalagiilor) a face cabul: a condescinde, a se înjosi: se poate să faci cabul la așa ceva ? [Turc. KABUL, consimțire]. temporarcabul

Cabul n. oraș în Azia, cap. Afganistanului: 60.000 loc. temporarcabul

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluicabul

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z