cabul definitie

credit rapid online ifn

CAB s.n. Cabrioletă englezească cu două roți, în care vizitiul șade pe un scaun înalt, la spate. [Pl. -buri. / < engl., fr. cab]. substantiv neutrucab

cab (rar) s. n., pl. cáburi substantiv neutrucab

credit rapid online ifn

CAB s. n. cabrioletă englezească cu două roți, în care vizitiul stă pe un scaun înalt, la spate. (< engl., fr. cab) substantiv neutrucab

cabúl s. m. – Acord, consimțămînt (numai în expresia a face cabul). – Mr. căbulă „acord”, cabul „iertat”. Tc. kabul (Roesler 593; Șeineanu, II, 69; Lokotsch 982; Gáldi 157), cf. ngr. ϰαμποῦλι, alb. kabul.Der. cabulă, s. f. (superstiție a jucătorilor, care consideră că anumite mișcări sau împrejurări îi fac să cîștige și să piardă); cabulipsi, vb. (a consimți). temporarcabul

cabúl n. (turc. [d. ar.] kabul, consimțire). Vechĭ. A face cabul, a catadixi, a condescinde. temporarcabul

cabul n. în expresiunea (luată din graiul mahalagiilor) a face cabul: a condescinde, a se înjosi: se poate să faci cabul la așa ceva ? [Turc. KABUL, consimțire]. temporarcabul

Cabul n. oraș în Azia, cap. Afganistanului: 60.000 loc. temporarcabul

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluicabul

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z