cabrioletă definitie
- Vezi aici mai multe sinonimecabrioletă
- Vezi aici mai multe rimecabrioletă
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuca
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cucab
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cută
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuetă
CABRIOLÉTĂ s.f. Trăsură ușoară, cu două roți; brișcă. [Pron. -bri-o-, var. gabrioletă s.f. / < fr. cabriolet]. substantiv feminincabrioletă
CABRIOLÉTĂ s. f. trăsură ușoară, cu două roți; șaretă. (< fr. cabriolet) substantiv feminincabrioletă
CABRIOLÉTĂ, cabriolete, s. f. Trăsurică ușoară, cu două roți. [Pr.: -bri-o-. – Var.: gabriolétă s. f.] – Fr. cabriolet. substantiv feminincabrioletă
*cabriolétă f., pl. e (fr. cabriolet, d. cabriole, capriole, care vine d. it. capriola, salt ager, d. capra, capră). Brișcă maĭ boĭerească cu doŭă roate. – Ob. ga-. substantiv feminincabrioletă
cabriolétă (ca-bri-o-) s. f., g.-d. art. cabriolétei; pl. cabrioléte substantiv feminincabrioletă
cabrioletă f. trăsură ușoară pe două roate. substantiv feminincabrioletă
CABRIOLÉTĂ, cabriolete, s. f. Trăsurică ușoară, cu două roți, trasă de obicei de un singur cal; brișcă2, șaretă. [Pr.: -bri-o-. – Var.: gabriolétă s. f.] – Din fr. cabriolet. substantiv feminincabrioletă
CABRIOLÉTĂ, cabriolete, s. f. Trăsurică ușoară, cu două roți; brișcă. În curtea largă, înconjurată de acareturi, stătea stingheră o cabrioletă cu un cal negru. REBREANU, R. I 162. – Pronunțat: -bri-o-. – Variantă: gabriolétă (STANCU, 259, DELAVRANCEA, H. TUD. 50) s. f. substantiv feminincabrioletă
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluicabrioletă
| cabrioletă | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | cabrioletă | cabrioleta |
| plural | cabriolete | cabrioletele | |
| genitiv-dativ | singular | cabriolete | cabrioletei |
| plural | cabriolete | cabrioletelor | |