cabrare definitie

CABRÁRE s.f. Ridicare a unui cal în două picioare, sprijinindu-se pe picioarele dinapoi; cabraj. [< cabra]. substantiv feminincabrare

CABRÁRE, cabrări, s. f. Acțiunea de a cabra și rezultatul ei. substantiv feminincabrare

cabráre (ca-bra-) s. f., g.-d. art. cabrắrii; pl. cabrắri substantiv feminincabrare

CABRÁRE, cabrări, s. f. Acțiunea de a cabra și rezultatul ei; ridicare a unui cal pe picioarele dinapoi; cabraj. – V. cabra. substantiv feminincabrare

CABRÁ vb. I. tr. 1. (Despre cai) A se ridica în două picioare, stând pe picioarele dinapoi. 2. A se încorda; a se ridica. 3. (Despre avioane) A se ridica cu botul în sus; a urca. [< fr. cabrer, cf. prov. cabra – capră]. verbcabra

CABRÁ vb. intr. 1. (despre cai) a se ridica pe picioarele de dinapoi. 2. a se încorda, a se ridica. 3. (despre avioane, autovehicule) a se ridica cu botul în sus. (< fr. cabrer) verbcabra

CABRÁ, cabrez, vb. I. Intranz. 1. (Despre unele patrupede) A se ridica pe picioarele dinapoi. 2. (Despre avioane) A se înclina în așa fel încât coada să fie mai jos decât partea din față. – Fr. cabrer. verbcabra

cabrá (a ~) (ca-bra) vb., ind. prez. 3 cabreáză verbcabra

CABRÁ, cabrez, vb. I. I n t r a n z. (Despre unele patrupede, în special despre cai) A se ridica pe picioarele dinapoi. verbcabra

CABRÁ, cabrez, vb. I. Intranz. 1. (Despre unele patrupede, mai ales despre cai) A se ridica pe picioarele dinapoi. 2. A se încorda; a se ridica. 3. (Despre avioane) A se ridica cu partea din față pentru a urca mai repede. – Din fr. cabrer. verbcabra

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluicabrare

cabrare substantiv feminin		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	cabrare	cabrarea
nominativ-acuzativ	plural	cabrări	cabrările
genitiv-dativ	singular	cabrări	cabrării
genitiv-dativ	plural	cabrări	cabrărilor

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z