cabra definitie

CABRÁ vb. I. tr. 1. (Despre cai) A se ridica în două picioare, stând pe picioarele dinapoi. 2. A se încorda; a se ridica. 3. (Despre avioane) A se ridica cu botul în sus; a urca. [< fr. cabrer, cf. prov. cabra – capră]. verbcabra

CABRÁ vb. intr. 1. (despre cai) a se ridica pe picioarele de dinapoi. 2. a se încorda, a se ridica. 3. (despre avioane, autovehicule) a se ridica cu botul în sus. (< fr. cabrer) verbcabra

CABRÁ, cabrez, vb. I. Intranz. 1. (Despre unele patrupede) A se ridica pe picioarele dinapoi. 2. (Despre avioane) A se înclina în așa fel încât coada să fie mai jos decât partea din față. – Fr. cabrer. verbcabra

cabrá (a ~) (ca-bra) vb., ind. prez. 3 cabreáză verbcabra

CABRÁ, cabrez, vb. I. Intranz. 1. (Despre unele patrupede, mai ales despre cai) A se ridica pe picioarele dinapoi. 2. A se încorda; a se ridica. 3. (Despre avioane) A se ridica cu partea din față pentru a urca mai repede. – Din fr. cabrer. verbcabra

CABRÁ, cabrez, vb. I. I n t r a n z. (Despre unele patrupede, în special despre cai) A se ridica pe picioarele dinapoi. verbcabra