CABRÁ vb. I. tr. 1. (Despre cai) A se ridica în două picioare, stând pe picioarele dinapoi. 2. A se încorda; a se ridica. 3. (Despre avioane) A se ridica cu botul în sus; a urca. [< fr. cabrer, cf. prov. cabra – capră]. verbcabra
CABRÁ vb. intr. 1. (despre cai) a se ridica pe picioarele de dinapoi. 2. a se încorda, a se ridica. 3. (despre avioane, autovehicule) a se ridica cu botul în sus. (< fr. cabrer) verbcabra
CABRÁ, cabrez, vb. I. Intranz. 1. (Despre unele patrupede) A se ridica pe picioarele dinapoi. 2. (Despre avioane) A se înclina în așa fel încât coada să fie mai jos decât partea din față. – Fr. cabrer. verbcabra
cabrá (a ~) (ca-bra) vb., ind. prez. 3 cabreáză verbcabra
CABRÁ, cabrez, vb. I. Intranz. 1. (Despre unele patrupede, mai ales despre cai) A se ridica pe picioarele dinapoi. 2. A se încorda; a se ridica. 3. (Despre avioane) A se ridica cu partea din față pentru a urca mai repede. – Din fr. cabrer. verbcabra
CABRÁ, cabrez, vb. I. I n t r a n z. (Despre unele patrupede, în special despre cai) A se ridica pe picioarele dinapoi. verbcabra
cabra verb | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)cabra | cabrare | cabrat | cabrând | singular | plural | ||
cabrând | cabrați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | cabrez | (să)cabrez | cabram | cabrai | cabrasem | |
a II-a (tu) | cabrezi | (să)cabrezi | cabrai | cabrași | cabraseși | ||
a III-a (el, ea) | cabrează | (să)cabrai | cabra | cabră | cabrase | ||
plural | I (noi) | cabrăm | (să)cabrăm | cabram | cabrarăm | cabraserăm | |
a II-a (voi) | cabrați | (să)cabrați | cabrați | cabrarăți | cabraserăți | ||
a III-a (ei, ele) | cabrează | (să)cabreze | cabrau | cabrară | cabraseră |