CABOTÓR s.n. Cabotier. [< fr. caboteur]. substantiv neutrucabotor
cabotor substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | cabotor | cabotorul |
plural | cabotoare | cabotoarele | |
genitiv-dativ | singular | cabotor | cabotorului |
plural | cabotoare | cabotoarelor |